Se întâmplă câteodată să dai peste vreo carte extraordinară care să nu-ți dea pace vreme îndelungată după ce ai sfârșit-o. Te bântuie, te aruncă în alte veacuri și te face să trăiești povestea eroilor, ca și cum ar fi povestea ta.
Multe sunt divele de odinioară care m-au fascinat și despre care am citit obsesiv, pe care le-am urmărit în documentare, filme și spectacole, la care mă (re)întorc de fiecare dată când mă cuprinde nostalgia. Totuși, Callas rămâne una dintre femeile mele de suflet.
Citisem multe articole, materiale și consumasem multe documentare despre La Divina înainte să-mi cadă în mâna una dintre cele mai fascinante biografii ale sale. Am găsit-o uitată într-un anticariat, îngălbenită de vreme, citită și recitită, trecută prin sute ori mii de mâini, văzută de tot atâția ochi și iubită sau neiubită de tot atâtea suflete melancolice. Am luat-o acasă cu vreo 12 lei și am uitat-o în bibliotecă ceva timp, poate prea mult.
Narațiunea pornește de la o tragedie și prezintă pe îndelete copilăria Mariei, exigența unei mame care caută să se împlinească prin intermediul fiicei sale, un tată absent și chinul unei imagini în totală contradicție cu cerințele vremurilor în materie de frumusețe.
Callas: Lebăda neagră
Callas e mică și grăsuță, nu are nimic feminin și, culmea, e nevoită să poarte ochelari cu dioptrii groase din pricina problemelor oculare grave. Atunci, ce poate fi de admirat la fata aceasta? Vocea. Vocea o va duce pe culmile succesului – ar fi răspuns Evanghelia, mama grecoaică dură și insensibilă a Mariei.
Imaginea ei nu era nici pe departe încântătoare, ba dimpotrivă. Maria știa toate acestea, fapt pentru care, de-a lungul vieții, va dezvolta o obsesie pentru felul în care arată. Romanul ne prezintă incursiunea Mariei în lumea muzicii înainte să devină La Divina.
Călătorește cu Onassis peste mări și țări și, la bordul vasului Christina crede că va trăi în visul acesta pentru totdeauna. Dar grecul e nestatornic, dispare cu săptămânile, revenind apoi cu buchetele de flori imense, diamante și aceleași jurăminte false.
Turneu după turneu, țară după țară, dezamăgire după dezamăgire – Maria se prăbușește. Cade pradă alcoolului și somniferelor, iar depresia o păzește din umbră. E deja la apogeul carierei, iar vocea îi joacă feste. Rivalitatea ei cu Renata Tebaldi va dăinui pentru totdeauna, iar gazetele se vor înfrupta din această confruntare.
Uneori, nu recunosc femeia despre care vorbiți!
Se retrage din lumina reflectoarelor și va trăi la Paris până la sfârșitul vieții. În apartamentul său opulent, înconjurată de animale de companie și servitori, înveșmântată în blănuri și bijuterii scumpe, legendara soprană moare într-un septembrie trist al anului 1977. Lasă în urmă ore întregi de mărturisiri înregistrate pe bandă audio și o moștenire muzicală imposibil de egalat.
Am deschis cartea într-o toamnă târzie, curioasă să aflu ceva ce poate nu știam deja. M-am bucurat să citesc o istorisire diferită, mai puțin rigidă decât cele anterioare, mai simplă și ceva mai romanțată. Încă din primele pagini, m-a lovit tragedia Mariei, moartea prematură a unui copil pe care și l-a dorit și care s-a născut mort. Urma să aflu mai apoi că aceasta avea să fie numai una dintre nenumăratele sale suferințe.
Întâlnirea cu cel care avea să-i devină protector, amant și soț, Giovanni Battista Meneghini, va fi șansa vieții ei. Deși nu-l iubește, se atașase de el și acceptă să-i devină soție, iar bărbatul o va propulsa pe marile scene ale lumii. Succesul se întrevede deja, singura piedică a divei fiind imaginea pe care nu o mai putea ascunde sub rochiile strălucitoare și fardurile scumpe. Trece printr-o intervenție chirurgicală prin care își micșorează stomacul și în urma căreia pierde peste 30 de kilograme. Acum, știe că poate avea totul: frumusețe, faimă, bani și iubire.
Trăiește vreme îndelungată alături de Titta (cum obișnuia să-l alinte), în brațele căruia găsește o iubire aproape paternă pe care nu a avut-o în copilărie. Dar Maria nu se mulțumește, Maria vrea mai mult, Maria vrea totul. Luptă cu presa, cu scandalurile și cu ea însăși, iar pe scenă se transformă într-o leoaică. Când îl cunoaște pe Onassis, știe că viața avea să ia o turnură strălucitoare, dar nu bănuiește că această iubire îi va măcina sufletul și o va aduce în pragul nebuniei. În biografia de față, Alfonso Signorini, autorul, întoarce legătura dintre cei doi pe toate părțile, exploatând fragilitatea Mariei și grandoarea armatorului grec.
Își duce viața cu cea mai grandioasă istorie de iubire și, într-un acces de nebunie, își părăsește soțul – pe bietul Titta, acum bătrân, care i-a fost întotdeauna aproape.
Din Infern în Paradis
Când grecul decide să o părăsească definitiv, pentru văduva lui Kennedy, Jacqueline, lumea sopranei se sfărâmă în mii de bucăți. La fel ca sufletul ei deja pângărit de prea multe ori.
De aici înainte devine o umbră a ceea ce a fost odinioară. Ea, cea fără de cusur, fără de regrete, fără de liniște, aflată permanent în căutarea perfecțiunii. Callas – lebăda neagră, slăbiciunea lui Zeffirelli, obsesia lui Visconti, adorata publicului – se stinge. Cade pradă alcoolului și somniferelor, iar depresia o păzește din umbră. Când Titta moare, Maria îl veghează și regretă că l-a abandonat. Apoi, revine pe scenă.
sursa foto imagine copertă: Mario Tursi
Comments are closed.