În data de 22 august 2020 publicam cu timiditate articolele a ceea ce se voia a fi o revistă online. Am numit-o Jurnalul de sâmbătă, fiind ca o casă pentru nostalgiile tuturor celor care iubesc lecturile de weekend.
Denumirile rubricilor mi se derulaseră în minte deja cu mult timp înainte. Curajul probabil că s-a construit ca un castel de nisip pe malul a ceea ce s-a numit pandemia din 2020. Am publicat singură articole în fiecare sâmbătă, într-un ritm nebun și poate puțin neancorat în realitate. La începutul lui noiembrie calvarul a prins aripi, iar prin aderarea Sabinei Dan la proiect Jurnalul de sâmbătă a devenit oficial o echipă. Am fost de la bun început surprinsă și chiar măgulită de deschiderea majorității oamenilor pe care i-am abordat de a ne împărtăși poveștile lor și de a ne ajuta să livrăm conținut de suflet. Bref, asta nu înseamnă că nu au existat și interacțiuni mai puțin favorabile, care totuși ne-au adus astăzi AICI.
În 2021 eram deja o echipă și mai mare, constituită din membri din diferite orașe, care și-au arătat interesul și care și-au dorit să adere din proprie inițiativă. Într-un moment de impas, în care am crezut că ne-am blocat, am venit cu ideea de a crea postări pentru rețelele sociale în chip de file de ziar, care au avut un impact neașteptat și care încă mai sunt amintite foarte des, deși s-a renunțat la ele într-un alt moment de cotitură.
În fiecare vară de până acum am luat o pauză pentru a promova nevoia indispensabilă și universală de vacanță. Încet-încet am călătorit mai prin toată România și am reușit să fac cunoștință și să le dau câte o îmbrățișare tuturor oamenilor care muncesc cot la cot cu mine pentru un vis care a devenit… al nostru.
În 2022 mi-am propus să încerc aparentul imposibil. Echipa depășea deja 10 membri la număr. Am înființat Asociația Jurnalul de sâmbătă și am muncit mai bine de o lună întreagă necontenit, de dimineața până seara, la ediția octombrie 2022: primul nostru număr tipărit. Timid și totuși îndrăzneț, purtând amprentele muncii și ale stăruinței colective. Lansarea a avut loc într-un colț de suflet de pe Calea Șerban Vodă: Miss Ale Espresso Bar. Am sărbătorit pe trotuar, cu muzică italienească și prosecco, faptul că se poate. Cu greu, dar se poate. Prima ediție a fost comercializată atât pe site, cât și în magazinele Cărturești și Ototo, iar în scurt timp stocul a fost epuizat.
A urmat o perioadă în care ne-am bucurat de invitații la evenimente și în care a crescut atât încrederea noastră, cât și a celor din exterior, pe care ne-am dorit să o câștigăm încet și organic.
Pe 20 mai 2023 ne-am reîntâlnit cu comunitatea tot la Miss Ale Espresso, în cadrul Romanian Design Week, să stăm de povești, să bem cocktai-uri și să ascultăm muzică nostalgică.
2023 a mai adus și o altă bucurie, pe care nu am prevăzut-o nici măcar eu cu prea mult timp înainte: cea de-a doua ediție tipărită. Mai ambițioasă. Mai îndrăzneață. Cu urme de efort parcă și mai adânci. Am organizat în premieră și o ședință foto realizată exclusiv de noi. În iunie 2023, la nici trei ani de la nașterea nebuniei botezate Jurnalul de sâmbătă, țineam în mână două ediții tipărite și mă mândream cu cea mai dedicată echipă de oameni tineri pe care am întâlnit-o vreodată. Și cu comunitatea #societateanostalgicilor.
În prezent echipa are 16 membri care muncesc fără să caute altă recompensă decât împlinirea. De azi revenim după recreația mare în formula inițială, online, cu inspirații, cu nostalgie și cu vise (și mai) mărețe.
…
A doua ediție tipărită este disponibilă în continuare în magazinele Ototo, Cărturești Verona, Altrntv și online aici.
Comments are closed.