Un concert live este cu adevărat transformator, iar nerăbdarea crește odată ce se apropie. Acesta a fost și cazul meu atunci când am aflat că Florence + The Machine o să revină în România, cu ocazia promovării albumului Dance Fever în rândul festivalurilor europene din vara anului 2023. Spre norocul meu, turneul care poartă numele celui de-al cincilea material discografic al trupei britanice a venit mai aproape de casă, de data asta în Buftea.
Bineînțeles, cu o experiență festivalieră anterioară, o decizie spontană de a călători noaptea cu trenul ca să văd trupa în elementul său la Electric Castle în 2019, mi-am promis că o să fiu mai bine pregătită de data asta. În fond, Summer Well este acel festival pe care încerc să-l bifez în fiecare an și la care mă întorc cu drag de fiecare dată.
Am încercat să organizez o întreagă experiență de festival pentru un grup de 15-20 de persoane, cu șase luni înaintea acelei seri, care s-a arătat a fi absolut magică. Am trecut prin liste cu obiecte de pus în bagaj, câți bani să avem la noi, opțiuni de transport și idei de ținute demne de era Dance Fever. Totuși, nimic nu m-ar fi putut pregăti pentru ceea ce urma.
Apariția albumului Dance Fever a dat naștere unei tradiții în rândul interacțiunii lui Florence cu fanii. Solista coboară în public, iar pentru piesa respectivă uneori bariera nu există. Florence a devenit cunoscută în concerte pentru mișcările dinamice, imprevizibile, reușind chiar să-și rupă piciorul pe scenă în timpul turneului de anul trecut. Dacă ești norocos sau norocoasă, îți face o serenadă pe una dintre cele mai populare piese ce se regăsesc pe ultimul album: Dream Girl Evil. Ca fan, evident că este un moment la care visezi, însă comunitatea strânsă în jurul trupei este atât de frumoasă încât te bucuri pentru celălalt, oricare ar fi locul tău în public.
Apariția albumului Dance Fever a dat naștere unei tradiții în rândul interacțiunii lui Florence cu fanii.
Asta e adevărata putere a unui concert live: să te facă să te bucuri că ai trăit experiența trup și suflet și că te-ai încărcat cu dorința de a o povesti și altora. Dacă aveți ocazia, dați o șansă Florence + The Machine live pentru că e un spectacol care merită văzut și simțit, dincolo de cuvinte.
Ziua de vineri m-a găsit trează dis-de-dimineață, călcând hainele pe care aveam să le port și începând să scot din sertare tot sclipiciul pe care îl ținusem la păstrare pentru concert. Cu bijuteriile de argint la purtător și machiajul conceptual terminat, m-am urcat cu încă doi prieteni în Uberul care avea să ne ducă înspre Palatul Știrbey. Ajunși cu două ore înaintea deschiderii porților am observat un grup de alți câțiva fani, îmbrăcați sugestiv: coroane de flori, cămăși și rochii vaporoase, fiecare ținută accesorizată până la cel mai mic detaliu.
Deși am obiceiul de a filma ocazional pe parcursul concertelor, lucru care s-a și întâmplat pentru artiștii de dinaintea ei, pentru Florence recunosc că am făcut o excepție. Excepția a venit după foarte mulți ani de documentare personală a acelor concerte care m-au marcat și format ca om. Setlist-ul a fost unul divers și a acoperit discografia integrală, dar accentul a căzut asupra materialului de debut Lungs, care include piese precum You’ve Got The Love, Cosmic Love, Dog Days Are Over și Dance Fever. Pe scurt, a existat câte ceva pentru fiecare, astfel încât să poți participa la magia colectivă chiar dacă nu ai ascultat toate albumele în profunzime.
Deși am obiceiul de a filma ocazional pe parcursul concertelor, lucru care s-a și întâmplat pentru artiștii de dinaintea ei, pentru Florence recunosc că am făcut o excepție.
Mărturisesc că despre concert în sine nu am cum să ofer prea multe detalii. Nu pentru că nu mi-aș dori să retrăiesc acele 75 de minute superbe, ci pentru că, după spusele oamenilor din jurul meu, eram într-o transă totală. Așadar, printre versuri cântate cât m-au ținut plămânii, lacrimi în hohote (surprinzător, machiajul a rămas în mare parte intact) și strângând de mână sau luând în brațe persoane pe care le-am văzut pentru prima oară în viața mea cu câteva ore înainte, memoria mea a mai păstrat viu un moment pentru care revin cu o explicație: tradiția albumului.
Observ oare vreo diferență între concertul de acum patru ani de la Bonțida și cel de anul acesta de la Summer Well dincolo de faptul că nu am fost la fel de aproape în ambele dăți? Publicul a fost unul mai restrâns, dată fiind dimensiunea festivalului. De aceea, pot spune că atmosfera generală, interacțiunea trupei cu publicul a fost mult mai relaxată și autentică. Am încercat să aflu cum s-a simțit acest concert și din exterior, iar răspunsurile primite nu au dezamăgit: „electrizant”, „eliberator”, „magic”, „experiență spirituală”.
Cu ce rămân eu la final de concert? Cu credința că există frumusețe în vulnerabilitate, atât față de oamenii care mi-au fost alături și pe care i-am îmbrățișat puternic pe Never Let Me Go, cât și față de propria persoană.
Comments are closed.