Dacă viața ar avea o cameră ascunsă unde să mă adăpostesc când nu înțeleg dinamica zilelor, ar fi una pictată în tonuri calde, plină de flori, cărți și neapărat cu un pick-up. Cum doar în basme se întâmplă asta, realitatea mă face să îmi pun amprenta și în scenarii mai puțin fericite, pentru a le transforma în minuni. Nu am o cameră secretă, dar am posibilitatea de a merge la concerte, adevărate forme de relaxare, destăinuire, curaj, emoție și toate stările pe care le simți când ești în acorduri live.
Acum e momentul să dai play melodiei care ți-a răzvrătit gândurile zilele astea și să te gândești care ar fi puterea ei asupra ființei tale, dacă ar fi cântată live. Sau mai bine o melodie pe care ai auzit-o live la un concert recent, ca nostalgia să te facă să mă înțelegi mai bine în rândurile următoare.
„Nu am o cameră secretă, dar am posibilitatea de a merge la concerte, adevărate forme de relaxare, destăinuire, curaj, emoție și toate stările pe care le simți când ești în acorduri live.”
Muzica este cu mine în fiecare moment al vieții. Mă trezesc, adorm, mă plimb, muncesc și scriu pe muzică. Are efect terapeutic și îmi oferă acea stare de liniște pe care cu greu o regăsesc în alte activități lumești. Când muzica din playlist nu mai încape în suflet și pasiunea urlă, ajung la concerte.
Și aici voiam cu adevărat să ajung, dar a fost nevoie de puțină introducere pentru desfășurarea acțiunii. Încerc să privesc obiectiv definiția concertelor, însă nu am cum să nu afirm cu subiectivitate că sunt o adevărată terapie. Se întâmplă ceva acolo, încă nu îmi dau seama ce, fix din momentul în care spun că „vreau să îi ascult live”. E ca o operație pe cord deschis unde inima se deschide ca să primească o intervenție sentimentală pentru structurile interne, îmbibate de versuri și stări.
Pentru un moment, cu sufletul deschis, se îngheață timpul. Sunt prada amintirilor, a nopților în care doar muzica și acel cineva care acum e pe o scenă îmi oferea alinare.
„E ca o operație pe cord deschis unde inima se deschide ca să primească o intervenție sentimentală pentru structurile interne, îmbibate de versuri și stări.”
Vorbești aceeași limbă cu cel de lângă tine, chiar dacă te-a deranjat că s-a pus în fața ta și e cu 20 de centimetri mai înalt. Sau chiar dacă mai primești coate din când în când, nu e nicio problemă. Conexiunea simțită și trăită te face să uiți de orice altceva. Și ah, ce bine mai e. Cânți, dansezi, filmezi. Te bucuri și trăiești la intensitate maximă fiecare melodie.
Am de fiecare dată acest sentiment, în special atunci când sunt concerte mai mici, unde vibrez cu cei din jur când muzica acoperă întreaga atmosferă. Există numeroase cărți și studii care arată prin exemple concrete beneficiile oferite de muzica live. Și noi trebuie să credem, pentru că se simte cu adevărat. Parcă dintr-o dată nu mai ești omul care erai în urmă cu două ore.
Bucuria concertelor este acompaniată de stările similare pe care le oferă și bucuria de a vedea aceeași trupă de mai multe ori live. De câte ori să mergi la aceeași trupă la concert? De câte ori simți și ai nevoia. Pentru că e la fel cum te-ai duce la programarea lunară pe care o ai la terapeut. Știi că trebuie, fiindcă vrei să te faci bine. Așa e și cu artiștii preferați pe care vrei să îi auzi la infinit live. Mergi încontinuu pentru că mintea, sufletul tău și întreg corpul au nevoie. Să fie acolo, să se încarce cu energie, să se transforme.
„Așa e și cu artiștii preferați pe care vrei să îi auzi la infinit live. Mergi încontinuu pentru că mintea, sufletul tău și întreg corpul au nevoie.”
Același sentiment îl am de fiecare dată când merg la un concert om la lună, unde simt o conexiune aparte, un strigăt care își găsește calmul imediat ce ascult o melodie pe care adormisem în urmă cu câteva zile înainte de a ajunge la concert.
La fel cum am simțit și anul trecut când l-am mai văzut pe Ed Sheeran pentru a doua oară live și la care mi-am promis că o să ajung ori de câte ori am ocazia. Și la fel cum se întâmplă, de fapt, la fiecare concert. Fac cunoștință cu oamenii care îmi dictează nostalgia din suflet.
După ce se termină concertul, nu mai sunt același om care a intrat. Dintr-o dată simt că am primit energie și curaj, parcă de nicăieri. Cu gândul ăsta în cap, ajung acasă, mă bag în pat și ascult din melodiile pe care tocmai ce le-am auzit live. Pentru că vreau să păstrez vie amintirea și emoția care mi-a acaparat întreaga ființă.
Sunt atât de multe de spus despre povestea concertelor și conexiunea aia care se creează acolo încât nu pot să îmi dau seama când e punctul culminant, pentru că întreaga experiență mă propulsează pe cele mai înalte culmi. Muzica live e terapie, îmblânzește suflete rătăcite și dictează emoții viitoare.
„Muzica live e terapie, îmblânzește suflete rătăcite și dictează emoții viitoare.”
Aștept cu nerăbdare luna august, pentru concertul Florence + the Machine de la Summer Well și următoarele concerte om la lună, dar și altele poate neplanificate.
Să ne curgă muzica prin vene și să mergem la concerte tot mai des pentru o stare de bine continuă!
Comments are closed.