Am observat cu îngrijorare mergând la cinematograf, la filmul Babylon, faptul că oamenii consumă filmele ca pe Netflix. Le place ceva cald, făcut repede, care se și termină la fel de repede și pleacă de la cinema fără să înțeleagă nimic din succesiunea de imagini care le-a fost expusă timp de o oră și jumătate.
Filmul despre care vorbesc are trei ore și nouă minute. Ce m-a uimit a fost faptul că atunci cand filmul părea să se termine, deși mai erau mai bine de zece minute din el, oamenii s-au ridicat să plece.
Momentul a fost ales ideal ca să mi se confirme lipsa de interes. Era momentul în care Manny (Diego Calva) este în cinema și își retrăiește cariera de la Studiourile Kinescope printr-un montaj haotic, exact cum spune și zicala engleză: life flashes before your eyes; același sentiment îl transmite și scena, o beție de culori, care se întrepătrunde cu scene scurte cu role de film care se învârt și scene din filmele produse de Manny în trecut, un moment plin de emoție, care îi reînvie amintirea despre Nellie LaRoy.
Totuși montajul se încheie cu un prim-plan al lui Manny, care are lacrimi în ochi și zâmbește. O să plec de la premisa că beția de culori a determinat reacția cetățenilor de a părăsi sala.
Îmi arată însă faptul că nu au înțeles nimic, se așteptau la un film plin de comercialism, dar s-au păcalit pentru că pe asta pune accent filmul, pe blamarea comercializării cinematografiei, care determină haosul Babylonean din industrie (cel puțin din perioadele timpurii ale sale).
O să plec de la premisa că beția de culori a determinat reacția cetățenilor de a părăsi sala.
După o așa introducere zic să ne uităm împreună.
Iată câteva repere pe care trebuie să le luăm în considerare când alegem un film:
1. Documentează-te
În cazul Babylon este greu să știi dinainte care este tema, așadar intră pe internet și dă un search, citește un sinopsis, crede-mă, nu sunt făcute ca să fie spoilere.
2. Ia în considerare dacă te pasionează ce urmează să vezi sau ai o poftă aprigă de a afla
Natura umană tinde uneori sa fie un consumator fără filtru. Adică să nu selecteze ceea ce vede, ce citește, ce primește drept informație din afară, aici având originea și diferite probleme de natură socială cu care ne confruntăm în prezent (vezi Fake News). De aceea, recomand să ne facem un bine și să nu ne irosim timpul cu lucruri pe care credem că o să le urâm, câtuși de puțin.
3. Nu te uita la film doar pentru script
Există, pentru mulți oameni, obișnuința aceasta leneșă de a fi atenți doar la succesiunea acțiunii, de a judeca numai povestea în sine fără să fie atenți la tăieturile de montaj spre exemplu, care au un rol monumental pentru un film, sau la jocul actorilor care interpretează rolurile.
4. Amintește-ți că cinematografia este și ea o artă…
… și ca oricare artă are puncte forte și puncte slabe, tehnica poate să fie defectuoasă, dar povestea bună și invers. Sau ambele să fie impecabile și atunci ai dat de o capodoperă.
5. Observă lucruri
Uite-te la același regizor consecutiv și descoperă-i tendința de a repeta anumite tehnici. Ca exemplu, îl iau pe Wes Anderson și cadrele lui overhead sau paleta lui de culori „ultrareconoscibilă”.
A, și nu în ultimul rând simte-te bine când te uiți la filme, pentru că ele de asta sunt făcute, să îți inspire lucruri, evident nu mereu stări de bine, dar după cum știm și adrenalina are un rol în starea de bine.
Sursă copertă: IndieWire-Wes Anderson pe platou
Comments are closed.