Când pasiunea din copilărie se transformă într-un mod de a trăi odată cu trecerea timpului, este cel mai plăcut sentiment. Pentru unii poate părea doar un vis, dar pentru Cătălina Stanislav care susține că „toată viața s-a învârtit în jurul literaturii”, nu. Astăzi vorbim cu ea despre ce înseamnă să trăiești o viață prin cuvinte, cum definește motivația în procesul creativ, dar și cum s-a născut primul său volum de poezii, Nu mă întrerupe.
JS: Bună, Cătălina, și mulțumesc că ai acceptat invitația de a avea această discuție. Pentru început, aș vrea să ne cunoaștem mai bine. Spune-ne cine este Cătălina Stanislav și câtă poezie ascunde în ea?
Bună! Mulțumesc de invitație. Nici nu știu cum să încep. E mereu greu să spui cine ești, cred. M-am născut în Sibiu, unde și trăiesc momentan. Am absolvit Facultatea de Litere din Sibiu, în timpul facultății și după facultate am pendulat între Sibiu și alte locuri (Porto, Edinburgh) și apoi am făcut un master în studii de gen la Utrecht University. Momentan sunt freelancer, în timp ce încerc să iau o bursă de doctorat. Traduc și scriu din liceu, iar în facultate am început să mă ocup de revista Z9Magazine, cât și de Z9Festival, un festival de poezie tânără pe care îl organizăm la Sibiu încă din 2015. Practic, toată viața mea s-a învârtit mereu în jurul literaturii.
JS: Cum arată o zi din viața ta, dar mai ales din procesul creativ? Cauți motivația pentru a scrie sau scrii și prinzi motivație?
Pf, aș vrea tare mult să am o rutină sau o structură de care să mă agăț, dar mă tem că procesul meu creativ e foarte haotic. Acum zilele mele arată foarte diferit, totuși, pentru că am adoptat o cățelușă și ea îmi dă puțină ordine în viață. Îmi plac foarte mult diminețile, ceea ce e bizar, pentru că sunt și persoana care lucrează cel mai bine noaptea, deci diminețile mele nu încep foarte devreme.
Dar dimineața e momentul în care îmi iau timp pentru mine, când citesc, când mă hrănesc cu grijă și răbdare. Pentru scris nu am un program anume. Când nu traduc sau nu mă ocup de alte proiecte scriu. Cred că mai degrabă scriu și prind motivație, cel puțin așa a fost în ultima vreme, după apariția volumului meu, când mi-a fost mai greu să găsesc motivație altfel.
JS: Are nevoie un poet/scriitor de rătăciri pentru a se regăsi și de a crea apoi?
Depinde ce înțelege prin asta. Eu am nevoie de perioade de repaus și de acumulare, în care observ, citesc, caut. Cred că e bine și să știi când să iei pauze, să te aduni puțin, să-ți dai timp. Dar eu de obicei operez instinctiv cumva, adică nu e ceva programat.
„Eu am nevoie de perioade de repaus și de acumulare, în care observ, citesc, caut. Cred că e bine și să știi când să iei pauze, să te aduni puțin, să-ți dai timp.”
JS: Ai putea să te încadrezi într-un stil anume? Crezi că originalitatea și noutatea, în special în domeniul artistic, aduc recunoaștere?
Cred că originalitatea și noutatea sunt importante, dar cred și că e foarte greu să mai aduci ceva cu adevărat nou. Nu m-aș pricepe să zic dacă mă încadrez într-un stil anume, ca să fiu sinceră, cred că mai degrabă poți să încadrezi pe cineva când te plasezi în exterior, mi-e greu să mă încadrez pe mine însămi.
JS: După câte încercări (interioare și de altă natură) s-a născut primul tău volum de poezie Nu mă întrerupe?
Nu mă întrerupe s-a născut după o perioadă de ani buni în care nu am scris deloc ficțiune, dar nici nu m-am forțat să o fac. Pur și simplu nu a venit, simțeam că nu am nimic de zis în sensul ăsta. Când am simțit, n-a fost nevoie de multe încercări. Am scris constant, chiar dacă dezordonat și haotic, dar constant. Și după câteva luni am știut că textele pe care le aveam se vor transforma într-un volum.
„<<Nu mă întrerupe>> s-a născut după o perioadă de ani buni în care nu am scris deloc ficțiune, dar nici nu m-am forțat să o fac.”
JS: Ai planuri pentru un al doilea volum de poezii? Te-ai gândit și la proză?
Nu am momentan planuri pentru un al doilea volum de poezii, dar da, experimentez cu proză acum. Mi-am dorit dintotdeauna să scriu proză și acum asta fac. Cu baby steps, dar e ceva care mă entuziasmează, deși e foarte greu.
JS: Cum au evoluat poezia, literatura și scrisul până astăzi, în special prin festivalurile și evenimentele din domeniu?
Bănuiesc că te referi la spațiul românesc. Nu vreau să supraestimez peisajul literar din România, dar cred că a evoluat foarte tare în ultimii ani și aici mă refer în mare parte la o incluziune socială mai mare (femei și minorități) și la o reformulare (lentă, dar măcar există) a tipului de gândire orientată spre bărbați până recent. Cred că festivalurile internaționale și traducerile din scriitoare și scriitori străini au contribuit foarte mult la asta.
„Nu vreau să supraestimez peisajul literar din România, dar cred că a evoluat foarte tare în ultimii ani și aici mă refer în mare parte la o incluziune socială mai mare (femei și minorități) și la o reformulare (lentă, dar măcar există) a tipului de gândire orientată spre bărbați până recent.”
JS: Îți imaginezi o viață fără scris și traduceri?
Când sunt îngropată în deadline-uri și aș face orice numai ca să pot să zac fără să fac nimic, mă mai gândesc uneori la asta, dar ultimately, nu. Nu-mi pot imagina cu adevărat o altfel de viață pentru mine. Sunt una din persoanele enervante și norocoase care au știut ce au vrut să facă de când erau copii și au ajuns să și facă ce le place.
„Sunt una din persoanele enervante și norocoase care au știut ce au vrut să facă de când erau copii și au ajuns să și facă ce le place.”
Comments are closed.