Press "Enter" to skip to content

The Beatles și „experimentul” muzical: Scurtă istorie a primului album de concept

În general, muzica este produsă sub două forme principale de consum: single sau album. De-a lungul timpului s-a purtat un duel destul de intens între aceste două concepte, din varii motive. Poate pentru că, în principal, un single este mai ușor de digerat, mai simplu de produs și, pur și simplu, ajunge mai ușor la public. Albumul, pe de altă parte, este mai pretențios, presupune ambiții artistice mai mărețe.

The Beatles

The Beatles au fost protagoniștii popularizării albumelor încă de la debutul lor din 1963 cu Please Please Me și au marcat „era albumelor”. Acesta ar fi un motiv pentru care The Beatles sunt atât de populari și relevanți până și acum. Adică, „Beatlemania” rămâne un fenomen istoric și nu au mai fost artiști care să aibă un asemenea impact asupra publicului. Această formă de obsesie rămâne doar un ecou în zilele de astăzi, pentru că, practic, acest fanatism pentru artiști a pornit de la ei, The Beatles au fost primele staruri muzicale. În afară de Elvis Presley, el a fost primul star muzical.

Totuși, albumul care a definit cariera lor și care a dus la solidificarea acestui concept de „album” ca formă principală de producție muzicală a fost Sgt. Pepper`s Lonely Hearts Club Band. Este considerat primul album de concept, adică un album ce are la bază o anumită temă, un fir narativ, o dimensiune nouă pe lângă cea muzicală. Dimensiunea explorată de The Beatles în acest album presupune un alter ego al trupei, o detașare de la identitatea lor de „The Beatles”.

The Beatles la sedință foto

Această detașare are de-a face cu numeroase frustrări ale trupei care, în mod ironic, au venit din cauza succesului. Pe scurt, The Beatles au avut mult prea mult succes. Enervant de mult ar spune ei probabil. La concerte nu se putea auzi muzica din cauza urletelor publicului. Erau în atenția presei nonstop, iar multe dintre interviurile lor au dus la controverse și interpretări. Într-un interviu din 1966 John Lennon afirma că „The Beatles sunt mult mai populari decât Iisus” și a fost categoric o afirmație suficient de controversată încât să le dea cariera peste cap. Atât de controversată, încât și moartea lui John Lennon își are rădăcinile în aceste vorbe.

Până la urmă, după aceste neînțelegeri și o suprasaturație de faimă, trupa a decis să pună capăt altor planuri de turnee și să se concentreze pe creație, să-și focalizeze întreaga energie pe producția de muzică, în studio. Trupa a luat o pauză, fiecare s-a concentrat pe viața și interesele personale, iar în acest timp Paul McCartney a venit cu un concept de album.

O desprindere de la identitatea lor și implicit de la faima ce i-a însoțit, Paul a venit cu ideea de trupă fictivă, inspirată din trupele contemporane care foloseau aceași formulă în alegerea numelui, precum Country Joe and the Fish sau, ca să citez un exemplu de la John Lennon „Fred and His Incredible Shrinking Grateful Airplanes”. În fine, inspirația reală nu au fost aceste denumiri, fie ele serioase sau nu. Inspirația a venit, de fapt, de la sare și piper, când Mal Evans, colegul lui Paul McCartney, l-a întrebat pe acesta de la ce vin inițialele „S” și „P” de pe niște căni, în timpul zborului din Kenya spre Londra. Iar de la „salt and pepper” s-a ajuns la jocul de cuvinte „Seargent Pepper”.

The Beatles în studio

Nu numai o desprindere de la vechea lor identitate, ci și de la tiparele de producție de la vremea aceea, Sgt. Pepper`s Lonely Hearts Club Band este renumit pentru inovațiile aduse în lumea producției. Este primul album din istorie care folosește tranziții între piese prin „cross-fade pentru a îndepărta orice fel de pauză între melodii.

Albumul are o largă paletă de sunete datorită ingeniozității inginerului Geoff Emerick, iar înregistrarea albumului s-a făcut pe benzi cu patru piste. Practic, instrumentele erau înregistrate separat pe trei piste, iar pe cea de a patra erau combinate. După combinația instrumentelor, urma înregistrarea vocilor pe piste separate care la rândul lor erau combinate cu partea instrumentală. Combinația sunetelor era extrem de importantă, bineînțeles, însă minusul era că se pierdea din calitatea sunetului. Pentru a nu reduce din bogăția de sunete, fiecare melodie era planificată cu mult înainte, unele chiar înregistrate dintr-o singură repetiție în întregime, deoarece orice combinație de piste afecta calitatea. Iar pe lângă aceste avansuri tehnologice, albumul prezintă numeroase sunete ingenioase, chiar multe dintre ele subtile, cum ar fi că melodia A Day in the Life conține un ton înalt ce nu poate fi perceput de oameni, ci de câini.

Sgt. Pepper`s Lonely Hearts Club Band a fost un experiment muzical. Este ca apariția conceptului de „touchscreen” din avansul tehnologic al telefoanelor, numai că pentru muzică. Acest album a reprezentat un nou început al creației muzicale, depășind divertismentul și scena, trecând pragul studioului într-o lume abstractă. Ah, da, și s-au consumat droguri la producție. Multe. Mai ales LSD, foarte important.

Comments are closed.

Copyright © 2024 Jurnalul de sâmbătă