Press "Enter" to skip to content

Inspirație retro: Sara Montiel sau vedeta Spaniei șaizeciste

Necessito Dinero (1952), Ultimul cântec (1957), La Violetera (1958) și Mi último tango (1960) sunt doar câteva dintre filmele în care Sara își creează o reputație și devine o prezență încântătoare pe ecran. Una din cele mai apreciate actrițe din Spania, diva Montiel emană o feminitate cinematică. Privirea ei este asemenea unui lungmetraj, fața perfectă adună în ea atâta entuziasm, mister și pasiune încât pentru un moment devine întregul film, întreaga scenă și intră în rol ca atare.

Sursa: Adolfo Martinez Dato

În anii 60′, Sara Montiel este considerată una dintre cele mai frumoase femei din lume. Spania este un decor prielnic pentru simbolul feminin care dă peste cap industria cinematografică. Este descoperită la zece ani, când câștigă un concurs de frumusețe și semnează un contract cu un studio de film. La optsprezece ani își face debutul în pelicula Te Quiero Para Mi. Devine numărul unu în box-office-ul hollywoodian.

„Privirea ei este asemenea unui lungmetraj, ea devine întregul film, întreaga scenă și intră în rol ca atare.”

1961 – Pecado de amor; sursa: Rafael Castillejo

Aproape toate producțiile ei următoare au combinat muzica, actoria și dansul, într-un timp în care să fii femeie era însuși un talent. Stilul și moda anilor o făceau mai teatrală decât ne putem închipui.

Părul coafat într-o extravaganță elegantă, pana înfiptă în pietre strălucitoare și rochiile cu decolteu sunt câteva dintre elementele care au ridicat-o pe un piedestal pe actriță și au evidențiat figura ei delicată, dar ageră. Brusc, apariția ei nu mai era sensibilitate, ci putere.

Să fii femeie era însuși un talent. Apariția ei era putere.

Bijuterii, voaluri, rochii lungi cu trenă și paiete. Sara Montiel este plină de personalitate prin estetica copleșitor de imaculată. Senzualitatea se observă în ochi, în păr și mâini, în accesoriile prețioase și atitudinea pe care doar o stea a industriei ar putea-o adopta cu atâta lejeritate.

Sursa: José Manuel González Gómez

Hainele nu sunt altceva decât personalitățile noastre dintr-un unghi colorat.”

Sursa: Pinterest

Diva Montiel emană o feminitate cinematică.

Poartă o franchețe asumată inclusiv din punct de vedere vestimentar. Până la urmă, hainele nu sunt altceva decât personalitățile noastre dintr-un unghi colorat, o manifestare a ideologiilor și credințelor pe care le adoptăm.

A construi un personaj feminin înseamnă a aduce la viață o Sara Montiel din fiecare actriță.

Sursa: Pinterest

În Dos pasiones y un amor poartă o rochie cu decolteu în V și o curea care creează o simetrie perfectă între siluetă și părul împletit. La Violetera din 1958 o prezintă într-un profil vestimentar iconic, cu o rochie cu volane și mai apoi, într-un cadru următor, cu un batic care acoperă părul aranjat cu gel.

Sursa: Pinterest

Identitatea stilistică a unei femei se formează anevoios.

Identitatea stilistică a unei femei se formează anevoios, pas cu pas (precizez că aici vorbim despre un pas la toc înalt). Iar când femeia este și un personaj, munca devine cu atât mai minuțioasă. Atunci, două firi diferite trebuie să fie îmbinate. La linia dintre ele trebuie transmisă emoția femeii, care devine una și aceeași cu rolul său. A construi un personaj feminin înseamnă a aduce la viață o Sara Montinel din fiecare actriță.

Sara Montiel rămâne o adevărată legendă pentru contemporaneitate, o inspirație și dovadă de rafinament. O femeie este un film. Vizionare plăcută!

Comments are closed.

Copyright © 2022 Jurnalul de sâmbătă