Press "Enter" to skip to content

Marina Abramović: Cinci decenii de depășire a limitelor fizice și psihice în arta performanței

Pe Marina Abramović am descoperit-o recent, în căutarea unor artiști mai puțin convenționali. M-a fascinat. Cu o activitate artistică care depășește 50 de ani, este pionieră în utilizarea spectacolului ca formă de artă vizuală. Sunt absolut convinsă că acest articol îți va stârni emoții de tot felul și te va apropia mai mult de artistă și de arta performanței (performance art).

Cu origini sârbe, Marina Abramović este o artistă reprezentativă a artei conceptuale. Lucrările ei explorează corpul și limitele sale, rezistența, feminismul, relația dintre interpret și public, dar și posibilitățile minții. Poate o cunoști drept bunica performance art-ului, iar dacă nu, vei face cunoștință în acest articol. Viața ei este o continuă stârnire a emoțiilor puternice, o luptă în împingerea limitelor fizice la maximum și o rupere a convențiilor.

Marina Abramovic for Bloomberg
© Mark Peckmezian | Bloomberg Businessweek

Copilăria sa a fost marcată de comunism, război, supravegherea strictă a mamei și spiritualitatea bunicii sale. Mama sa exercita un control milităresc asupra ei: până la vârsta de 29 de ani toate spectacolele sale se terminau înainte de ora 22. De-a lungul anilor, a predat la Académie des Beaux-Arts din Paris, Universitatea de Arte din Berlin, Universitatea de Artă din Braunschweig și nu numai.

Marina Abramović și arta sa

În Rhythm 0, artista a testat limitele relației dintre interpret și public. Acesta este unul dintre cele mai provocatoare și cunoscute spectacole ale sale. Rolul său a fost pasiv, însă publicul a avut puterea de a acționa asupra ei. Având la dispoziție 72 de obiecte, oamenii au avut libertatea de a le folosi în orice fel timp de șase ore. Printre obiecte se regăseau un trandafir, o pană, miere, un bici, ulei de măsline, foarfece, un bisturiu, un pistol și un singur glonț. Prin această lucrare a testat cât de agresivi ar putea fi oamenii atunci când acțiunile lor nu au consecințe sociale.

„Ceea ce am învățat a fost că dacă te lași în seama publicului, ei te pot ucide…”

Marina Abramović
Rhythm 0 (1974) Marina Abramović
Rhythm 0 (1974)
© Marina Abramović

Arta sa reprezintă obiectivizarea corpului feminin, deoarece rămâne nemișcată și le permite spectatorilor să facă orice cu corpul ei. Publicul împinge limitele a ceea ce s-ar considera acceptabil. Prezentându-și corpul ca obiect, ea explorează elementele pericolului și epuizării fizice. Își afirmă identitatea prin perspectiva celorlalți, iar prin schimbarea rolurilor fiecărui jucător, identitatea și natura umanității sunt dezvăluite.

În Cleaning the mirror cinci monitoare redau imaginea Marinei care perie un schelet cu apă și săpun. Pe măsură ce scheletul devine mai curat, ea este acoperită de murdăria cenușie care îl acoperă. Această reprezentație este plină de metafore ale ritualurilor de moarte tibetane care pregătesc discipolii să devină una cu propria lor mortalitate.

Relation in time (1977) Marina Abramović and Ulay
Relation in time (1977) | Marina Abramović and Ulay
© The Museum of Modern Art

În perioada 14 martie-31 mai 2010, Muzeul de Artă Modernă a organizat o retrospectivă a operei sale. A fost cea mai mare expoziție de artă interpretativă din istoria MoMA. În timpul expoziției, Abramović a interpretat The artist is present, o piesă statică și tăcută de 736 de ore și 30 de minute. Artista stătea nemișcată în atriumul muzeului în timp ce spectatorii erau invitați să stea pe rând în fața ei.

Documentarul The artist is present a fost lansat în 2012. O urmărește pe seducătoarea și neînfricata Marina în timp ce se pregătește pentru expoziția retrospectivă de la Muzeul de Artă Modernă.

Prin explorarea limitelor fizice și mintale ale ființei sale, artista a rezistat durerii, epuizării și pericolului în căutarea transformării emoționale și spirituale. A fost distinsă cu Leul de Aur pentru Cel mai bun artist la Bienala de la Veneția din 1997 pentru extraordinara lucrare Balkan Baroque, iar în vara anului 2011, a primit titlul onorific de Doctor în Arte Frumoase de către Williams College din Williamstown, Massachusetts.

Crystal Cinema I (1991)
Crystal Cinema I (1991) | Marina Abramović
© Tomas Adel

Perioada Marina Abramović -Ulay

În 1976, după ce s-a mutat la Amsterdam, l-a întâlnit pe Ulay (Uwe Laysiepen), un artist german. La scurt timp au început o colaborare care aborda două concepte importante: egoul și identitatea artistică. Lucrările lor s-au axat pe mișcare constantă, schimbare și proces.

Operele lor au testat limitele fizice ale corpului și au explorat principiile masculine și feminine, energia psihică, meditația transcendentală și comunicarea nonverbală. Prin Relation in Time artiștii au explorat relația lor, limitele rezistenței lor psihologice și fizice și energia publicului. Cei doi au stat spate în spate, legați de păr timp de șaisprezece ore. Apoi au permis publicului să intre în sală pentru a vedea dacă ar putea folosi energia acestuia pentru a-și împinge limitele și a continua.

În 1980, au interpretat Rest Energy, în care s-au echilibrat unul pe celălalt pe părțile opuse ale unui arc, săgeata fiind îndreptată spre inima Marinei. Fără aproape niciun efort, Ulay ar fi putut-o ucide cu ușurință. Acest lucru pare să simbolizeze dominația bărbaților în societate. În plus, mânerul arcului este ținut de Marina și este îndreptat spre ea însăși. Mânerul arcului este cea mai importantă parte a unui arc. Este ca și cum ea îl susține pe Ulay în timp ce își ia viața.

Rest Energy (1980) Marina Abramović and Ulay
Rest Energy (1980) | Marina Abramović and Ulay
© The Museum of Modern Art

Despre rezistență, responsabilitate și artă interpretativă

Artista susține că un studio te face leneș și confortabil. Obișnuiește să plece în excursii departe de civilizație. Este interesată de natură și de oameni din diferite culturi care își împing corpul și mintea într-un mod pe care nu îl înțelegem. Și-a început cariera pictând, dar în momentul în care și-a exprimat ideile folosind corpul ca obiect și subiect al lucrării, a simțit că acesta este cel mai potrivit mediu pentru ea.

S-a luptat ani cu acceptarea și a avut nevoie de mult timp pentru a pune bazele unei fundații (Marina Abramović Institute), astfel încât arta interpretativă să fie acceptată în același mod ca fotografia. Trebuie să crezi că ai dreptate, chiar dacă toată lumea crede că greșești. Deși arta sa a fost respinsă mult timp, Marina nu a acceptat „nu” drept răspuns.

„Ambii mei părinți au fost eroi de război în Serbia și toată copilăria mea am fost învățată că trebuie să-mi sacrific viața privată și orice altceva pentru o cauză. De ce ești aici pe această planetă? Care este funcția ta? Care este responsabilitatea ta? Așa am fost crescută și asta am făcut.”

Marina Abramović

Pentru a performa, artista își antrenează întregul corp și învață de la călugării tibetani, aborigenii din Australia Centrală și șamanii din Brazilia. Pentru a putea sta pe scaun atât de mult în The artist is present s-a antrenat un an întreg. Deși au fost momente în care și-a atins limitele, acestea nu au oprit-o să performeze. Marina spune că toți putem face asta, deși mintea este un dușman uriaș. De fiecare dată când încerci să faci ceva în afara zonei tale de confort, psihicul te va determina să nu o faci.

Marina Abramovic for Camera Press London
© Peter Rigaud | Camera Press London

Este vulnerabilă și arată toate lucrurile de care îi e frică și rușine, nu doar oamenilor pe care îi iubește, ci și publicului. Astfel, creează încredere și conexiune. Munca sa este emoționantă și onestă. Consideră arta interpretativă ca fiind unul dintre cele mai grele tipuri de artă, pentru că este imaterială, se bazează pe timp, are foarte mult de-a face cu emoțiile și publicul și nu se poate vinde cu milioane de dolari. Trebuie să fii acolo pentru a experimenta.

Deși are 76 de ani, se simte mai bine ca niciodată. Bunica ei îi spunea că 70 este momentul în care viața începe să fie cu adevărat interesantă. Ești liber să faci orice vrei și ai toată înțelepciunea să faci asta. A lăsa ceva în urmă este un scop pentru ea, unul pe care și l-a asumat cu multă determinare și curaj. După 50 de ani de carieră, arta interpretativă face parte din viața muzeală, din cultură și din colecții.

Copertă: © Marco Anelli

Comments are closed.

Copyright © 2023 Jurnalul de sâmbătă