La treizeci de ani de la al II-lea Război Mondial, mileurile au început să dispară din Occident. Totuși, ce au însemnat ele pentru miile de femei care aranjau și curățau o masă zilnic? Ce s-a întâmplat cu ceea ce unii numesc „simbolul kitch-ului”?
Mileul reprezintă un cadru foarte nostalgic care aduce aminte de obiceiurile vechi de a lua masa, de grija acordată detaliilor pe care astăzi nu mai punem preț. Suntem într-o grabă constantă, într-un timp „strâmt” care ne înstrăinează de micile bucurii, cum ar fi o bucată de dantelă în mijlocul prânzului sau cinei.
Existența mileurilor este o dovadă că oamenii au găsit întotdeauna o cale de a îmbina arta cu un mod de supraviețuire, indiferent de perioadele pe care le traversau, fie ele politice, istorice sau personale. Toți suntem interconectați, iar un popor întreg s-a salvat prin broderii, șerbet, casete cu muzică, ornamente pe salate și mileuri, cutii de porțelan pentru bijuterii și flori roz-bonbon în vază.
„Oamenii au găsit întotdeauna o cale de a îmbina arta cu un mod de supraviețuire.”
Ca popor, am gestionat impasuri în care ne aflam zilnic, prin preocupările noastre pentru frumos și cultura timpului în care ne aflam.
„Să vii în cinci minute, să vii când șervețelul e îndoit, când râsetele din grădină se aud cu și mai mult fler, să vii când te simți singur; când te simți singur, poți deschide televizorul, care are antenă groasă și un mileu deasupra.”
Poți să te arunci pe canapeaua cu imprimeu floral și să rămâi aici, în amintirile tale cu saloane și bomboniere. Nimeni nu te strigă din spate. Nimeni nu te caută. Și e plăcut. Aproape că începi să înțelegi cum bunica ta croșeta toată ziua.
„Ați cunoscut vreodată ceva mai nobil decât grija și preocuparea pentru trecut?”
Suntem norocoși să avem tradiția feminină de a conserva totul, a păstra fiecare semn de suferință, dragoste sau împlinire într-un cufăr. Moștenirea spirituală a unui neam întreg se află în cearceafuri parfumate sau în scrisori cu panglici. Ați cunoscut vreodată ceva mai nobil decât grija și preocuparea pentru trecut? Pentru păstrarea intactă a unor bunuri intelectuale unice?
Mileul, această unealtă a frumosului, rămâne un simbol pentru decorul comunist al caselor. Rămâne poate mai mult decât se poate observa, ca un semn de ambiție al unor femei care nu s-au oprit din creație.
„Vino să guști! Am pus prea mult zahăr? Ia loc. Cum a fost ziua ta?”
,,Poate vii la cină. Am făcut prăjitura ta preferată. Pune pe mileu, te rog.”
Femei care au îmbrățișat arta și nu i-au dat drumul. Toată viața lor, au jonglat cu rolurile tradiționale și cu responsabilități. Astăzi, îmi place să cred că nu vom uita pașii lor în bucătărie, prăjitura cu glazură și colecția de porțelanuri din sufragerie.
Comments are closed.