Press "Enter" to skip to content

Emanciparea rebeliunii: Scurtă istorie a muzicii rock progresive

Muzica rock și-a dezvoltat în întreaga sa istorie, de altfel complexă și foarte interesantă, o personalitate aparte care cel mai adesea este asociată cu ideea de rebeliune. Ce e drept, din anumite puncte de vedere, muzica rock chiar a reușit să exprime dorința de răzvrătire și cumva să întruchipeze ”tupeul” societății , dar este, totuși, destul de îngrăditoare această definiție. Să zicem că s-a vrut asta, dar și nu. De ce nu? Păi, ”rock-ul” are și un frate mai mic numit rock progresiv. Ca idee, dacă ”rock-ul” este băiatul popular din școală, mai ștrengar și extrovert, ”rock-ul” progresiv este cel tăcut. Rezervat, compact. Nu zice multe, dar nu pentru că nu ar avea ce. Ba chiar are foarte multe de spus, numai să fii curios să-l asculți.

King Crimson

Bun, dar până la urmă ce este acest rock progresiv? Muzica rock progresiv este mai înțeleaptă decât fratele mai mare, băiatul popular. Rock-ul progresiv preia această simplitate de la baza acestui gen muzical și împinge limitele, descoperă noi tărâmuri. Melodiile sunt mai lungi și mai elaborate, iar complexitatea este atât la nivel compozițional, cât și liric, multe tematici ale melodiilor având mai degrabă înclinații filosofice și poetice, se pune mult accent pe esența versurilor și ce se află în spatele lor.

Nu este un gen muzical cu o forță viscerală. Hai să spunem că este mai cerebrală,  mai experimentală, având deschidere mare față de noi tehnologii sau instrumente. Formula clasică de chitară, chitară bas, tobe și vocalist este schimbată prin instrumente tehnologice precum orgă sau sintetizator sau chiar și adăugarea de orchestră.

Mulți artiști au optat chiar și pentru adăugarea de pasaje verbale, extrase fie din filme sau alte surse (Frank Zappa este un exemplu foarte bun, folosind chiar și pasaje din desene animate) , fie înregistrări proprii (Gentle Giant au o piesă intitulată ”Knots” al cărei început este un madrigal, o compoziție muzicală lipsită de instrumente, având numai voci). De multe ori, termenul de rock progresiv este înlocuit cu ”art rock” care definește un stil avangardist și experimental ce pune accent pe creație muzicală cu scop de ascultare și contemplare, nu atât pentru dans.

Pink Floyd

Istoria sa începe din anii `60 și o influență foarte mare a constituit-o trupa The Beatles cu albumul „Sgt, Pepper’s Lonely Hearts Club Band”, considerat primul album de concept. Alte infuențe ar mai fi The Beach Boys, și ei fiind experimentali în compozițiile lor și încercând să iasă din tiparul muzicii pop de la vremea respectivă, The Moody Blues și The Who . Inclusiv muzica rock psihedelică a prevestit apariția acestui gen muzical prin influența lui Jimi Hendrix și a trupei Pink Floyd care inițial a pornit cu un sunet psihedelic, iar în timp a început să se aproprie mai mult de progresiv.

De aici, a început încet să se dezvolte o întreagă lume a acestui gen muzical cu un public din ce in ce mai curios să descopere ce au acești artiști de oferit.

Tony Banks, Phil Collins și Mike Rutherford din trupa Genesis, 1991

Mare parte din dezvoltarea acestui gen rămâne bazată în Anglia, de unde au și iesit multe trupe, câteva deja foarte bine cunoscute cum ar fi Genesis sau Yes. S-a ajuns chiar să se formeze și o scenă locală numită ”Canterbury scene” din care făceau parte trupe din zona Canterbury, Kent și care aveau un sunet caracteristic, practic devenind un subgen al muzicii rock progresiv.

Ce face aceste trupe să iasă în evidență este fuziunea de rock, jazz și muzică psihedelică, dar mai ales încărcat cu multă influență jazz . Cele mai cunoscute trupe din această regiune includ Caravan, Soft Machine, Hatfield and the North și National Health. Chiar și în afara granițelor Angliei au luat naștere trupe de rock progresiv și dezvoltarea de scene proprii, cel mai important curent fiind cel din Italia de unde provin Banco Del Mutuo Soccorso și Premiata Forneria Marconi.

În Anglia, cu timpul s-a ajuns la apariția mai multor trupe, fiecare având câte un rol în conturarea acestui gen muzical. Trupe precum Van Der Graaf Generator, Gentle Giant sau Renaissance au avut un impact propriu și un sunet al lor, având în comun influența muzicii clasice.

Gentle Giant

Van der Graaf Generator au un sunet cu influente folk și un ton mai lugubru. Renaissance iese în evidență prin punerea în prim plan a pianului și a vocii feminine, două caracteristici neîntâlnite în rândul altor trupe, iar Gentle Giant impresionează prin multitudinea de instrumente folosite, combinațiile de sunete și compozițiile bizare.

De asemenea, King Crimson este considerată o trupă emblematică a acestui gen, având albumul de debut „In the Court of the Crimson King” apărut în 1969, considerat definitoriu acestui gen muzical datorită experimentării și identității unice, la vremea sa fiind ceva în totalitate nou față de multe alte albume, inclusiv din nișa sa de rock progresiv.

Este un gen muzical mai diferit, poate chiar prea diferit. Pe cât de extravagant poate să fie, pe atât de dificil de consumat, motiv pentru care muzica rock progresivă nu s-a bucurat de un succes financiar atât de mare. Există excepții desigur, câteva dintre trupele menționate mai sus au avut parte de succes, cum ar fi Pink Floyd, Yes și Genesis. Însă, cu toate acestea, succesul nu a echivalat ambițiile artistice ale acestor trupe și multe dintre ele rămân mai degrabă comori pierdute, uitate de timp, așteptând să fie găsite de un avid iubitor al muzicii.

Comments are closed.

Copyright © 2022 Jurnalul de sâmbătă