Press "Enter" to skip to content

Cum îți poți îmbina toate pasiunile: O discuție cu Alexandra Anton

Alexandra este întruchiparea a ceea ce s-ar numi o persoană multidisciplinară. La vârsta de șase ani a devenit autodidactă și a început să cânte și să compună cântece. Ca elevă a fost genul care a învățat mereu la absolut toate materiile. În cele ce urmează mi-a povestit despre direcțiile în care s-a lăsat purtată de-a lungul vieții de până acum, despre cum vede învățământul din România și despre faptul că este ok să îți îmbrățișezi toate pasiunile, fără să te lași îngrădit de alegerile impuse de societate.

JS: Cum se resimte presiunea pusă pe umerii unui elev „de 10 pe linie”?

Încă din copilărie m-au definit două aspecte: curiozitatea și perfecționismul. Școala mi-a stârnit dorința de a cunoaște, de a asimila, de a descoperi. Nu m-am simțit niciodată constrânsă de familie sau de profesori în ceea ce privește obținerea notei maxime. Eu mi-am fost cel mai aspru critic. Nu am fost într-o competiție cu ceilalți colegi. Competiția o purtam cu mine însămi.

Încă din copilărie m-au definit două aspecte: curiozitatea și perfecționismul.

Mi-am dorit să știu cât mai mult din domenii variate pentru a fi pregătită în orice situație. Fiind o persoană destul de nehotărâtă, vedeam acest aspect ca pe o metodă de precauție. Astfel, orice domeniu aș fi ales în viitor urma să cunosc noțiunile de bază. Învățarea este un întreg proces. Faptul ca am avut „10 pe linie” a reprezentat o validare a muncii mele. Trebuie să recunosc că, la un moment dat, dorința mea de perfecțiune a devenit o parte din rutina mea zilnică. Nu am făcut un țel din a avea cele mai mari note, însă doream să îmi demonstrez, cu fiecare prag pe care îl treceam, că pot și mai mult.

JS: Ce ai schimba la învățământul din România?

O problemă pe care am sesizat-o în perioada în care am fost elevă și studentă este comunicarea cu profesorii. Elevii sunt inhibați, nu sunt provocați la dialog. Suntem obișnuiți să ne luăm notițe, să ascultăm ce ni se spune și să părăsim sala de clasă chiar dacă nu am înțeles ce ni s-a explicat. Am apreciat mereu profesorii care ne-au încurajat sa punem întrebări. Mă consider o persoană norocoasă, deoarece marea majoritate a profesorilor mei ne-a susținut și ne-a determinat să fim curioși, să dezbatem împreună subiecte, însă există cazuri în care dialogul este inexistent. De asemenea, ce m-a nemulțumit în perioada liceului a fost intervalul orar în care se desfășurau activitățile. Cred că ar fi o soluție benefică atât pentru cadrele didactice cât și pentru elevi ca orele să nu se mai încheie la 19:00 sau 20:00, mai ales că nivelul de concentrare nu mai este la fel de ridicat seara.

JS: Dacă tot vorbim de sistemul educațional de la noi, care sunt părțile bune la care te poți gândi?

Poate că pentru mulți este obositor și solicitant, dar am considerat mereu că varietatea materiilor pe care le studiem ne oferă mai multe oportunități. Am colegi la facultate care au venit din Franța să urmeze o facultate în România tocmai din acest considerent. Faptul că avem o programă care acoperă mai multe arii de studiu reprezintă unul dintre punctele de interes pentru studenții străini.

JS: De ce ai ales să studiezi geodezia?

Am ales geodezia datorită pasiunii pe care am dezvoltat-o pentru geografie și cercetare. A fost surprinzător și pentru mine, întrucât am luat această decizie în ultimul moment.

„Faptul că avem o programă care acoperă mai multe arii de studiu reprezintă unul dintre punctele de interes pentru studenții străini.”

Dacă în gimnaziu m-am dedicat materiilor precum matematica, fizica și chimia, în ceea ce privește liceul am ales sa merg la profilul uman, specializarea filologie. Tot timpul spun că am ales cu inima, mai ales că profesorii mei nu se așteptau la această „schimbare”.

Până în clasa a douăsprezecea m-am pregătit serios pentru a susține admiterea la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine. Între timp începusem să acord o atenție deosebită geografiei și să caut mai multe informații despre cum aș putea sa îmi valorific cunoștințele. Așa am aflat despre cartografie, topografie și teledetecție, despre cât de multe lucruri interesante poți învăța și câte oportunități îți oferă. Acestea fiind spuse, am hotărât că vreau să evoluez în acest domeniu, deși nu cunoșteam pe nimeni care să activeze sau care să studieze această facultate. Consider că am riscat și că am câștigat. Orele de studiu le alternam cu ore de relaxare. Ce însemna relaxarea pentru mine? Să nu îmi ignor celelalte pasiuni care îmi definiseră latura „artistică” și îmi hrăneau nevoia de creativitate.

JS: Înțeleg că ai fost autodidactă din mai multe puncte de vedere. Ce le recomanzi celor care vor să învețe o disciplină pe cont propriu?

Daca vrei să înveți o disciplină pe cont propriu, ai nevoie de răbdare și perseverență. Când am început să studiez limba spaniolă am făcut-o strict din plăcere. Cred că acesta a fost și motivul pentru care am reușit. O făceam pentru mine. Bineînțeles că nu a fost ușor. Am investit timp. E foarte important să fii dispus să investești timp dacă vrei să ajungi la un nivel ridicat. Am petrecut ore în bibliotecă, am căutat mai multe surse de informare. Suntem o generație care beneficiază de informații la un simplu click distanță. Ce nu trebuie sa ne lipsească este dorința. 

JS: Cum vezi tu îmbinarea dintre uman și real? Crezi că există persoane care pot avea înclinație în ambele direcții?

De-a lungul vieții am dezvoltat „două conștiințe”. Îmi plac științele exacte, dar am devenit pasionată de muzică și poezie. Nu aș putea să aleg un domeniu definitoriu pentru mine și nici nu trebuie. Cred ca am „jonglat” cu latura umană și reală până am ajuns la stadiul actual, moment în care doresc sa evoluez în ambele direcții. Au existat perioade în care simțeam nevoia să lucrez mai mult la matematică și chimie. Apoi perioada liceului în care mi-am dezvoltat spiritul creator și eram trup și suflet dedicată orelor de limba și literatura română. Cred că lucrurile s-au așezat pentru mine, astfel încât să realizez că mă simt împlinită atunci când fac tot ce îmi place. Lucrez full-time, sunt inginer topograf.

Foarte important este să-ți motivezi alegerea. Nu în fața cuiva, ci pentru tine.

Mi-am continuat studiile și urmez un program de master în geomatică. În același timp, intenționez sa îmi public un volum de poezii în viitorul apropiat și caut să fiu cât mai relaxată în timpul liber. Scrisul necesită inspirație. De curând am început să învăț să cânt la un instrument muzical, ceea ce mi se pare o provocare mare pentru mine, până acum cântând doar vocal. Nu aș putea niciodată să mă identific într-o categorie. Mă consider reprezentată de totalitatea lucrurilor pe care le fac din plăcere. În opinia mea, da, există persoane care au înclinație atât pentru latura umană, cât și pentru latura reală, dar multe dintre acestea aleg să se axeze pe un singur domeniu de activitate, cel pe care îl consideră definitoriu.

JS: Care este cel mai important sfat pe care l-ai oferi unui proaspăt elev de liceu care nu știe încotro să o apuce?

Lasă-te inspirat, nu influențat. Trecând prin experiența liceului și a admiterii pot spune că am fost afectată și eu de numeroase întrebări și incertitudini. Este greu să faci alegeri, mai ales când ajungi la vârsta la care trebuie să ți le asumi. Foarte important este să-ți motivezi alegerea. Nu în fața cuiva, ci pentru tine. Dacă nu poți să hotărăști ce carieră dorești să urmezi, informează-te din cât mai multe surse. Studiază înainte să te oprești asupra unei decizii. Există foarte multe domenii de activitate și oferte educaționale despre care nu ai aflat încă. Important este să căutăm ce ni se potrivește fiecăruia, nu să alegem în funcție de preferințele celorlalți.

Be First to Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Copyright © 2022 Jurnalul de sâmbătă