Press "Enter" to skip to content

Zodia emoției la feminin: O discuție cu Cristina Jacob despre cinematografie, frumos și poezie

Cristina Jacob este regizor de film, transmite frumusețe nu doar prin ceea ce face, dar și prin cum face, este pasionată de cinematografie, muzică, iar dacă ar fi să o descriu într-un cuvânt, aș spune: emoție. Astăzi am invitat-o pe Cristina să-și petreacă sâmbăta alături de noi.

JS: Dragă Cristina, pentru început aș vrea să ne spui cine este Cristina Jacob?

Sigur nu mai e cea care a fost ieri și mâine nu va mai fi cea care a fost astăzi.

JS: Ce înseamnă filmul pentru tine și cum s-a născut pasiunea pentru cinematografie?

S-a născut în sala de cinema, cu lumina închisă și cu ochii deschiși. Acest joc între lumini și umbre m-a fascinat dintotdeauna. Am descoperit o altă lume, șoptită misterios printr-o fereastră numită cinema. Nu m-am gândit atunci că o sa fac filme și tind să cred că subconștientul meu s-a impus și a ales această cale, în timp ce eu încă mă pregăteam pentru altceva. Am mai povestit și în alte interviuri cum am ajuns să dau la facultatea de film.

Filmul e un instrument. Poate fi o sabie sau un saxofon… Fiecare artist alege sunetul prin care vrea să trezească conștiința publicului. Mai cu grație sau mai brutal. Filmul e pentru mine arta care ajută spectacolul să înmoaie inimi împrietrite și să trezească minți ațipite. În cel mai recent film al meu am ales să fac asta prin intermediul comediei. Sper să fi reușit.

JS: Dacă ai putea să trăiești într-un film, care ar fi acela și de ce?

Trăiesc într-un film. Toți o facem, suntem regizorii propriei vieți. Iar cei care nu își asumă asta trăiesc ca personaje secundare în filmele altora. Alegerile pe care le facem, conștiente sau nu, determină acțiunea. La fel ca filmul, viața e mișcare. La fel ca în viață, filmele au eroi și antagoniști, victime și figuranți. Până la happy end te așteaptă obstacole, răsturnări și multă acțiune.

Trăiesc într-un film. Toți o facem, suntem regizorii propriei vieți.”

JS: Am observat și simțit atenția, eleganța și emoția cu care alegi fotografiile și textele pe care le postezi pe Instagram și mi se pare că tot vizualul creat de tine este poezie. Ce culoare și ce gust are poezia pentru tine?

Are gust de piele, de pielea sărată de apa mării. Uneori are gustul respirației pe care o simți înainte de sărut, e savoarea clipei dintre lumina la apus și întuneric. Poezia fuge, e greu s-o analizezi. Îți spui că n-o cunoști, însă o recunoști. De fiecare dată.

JS: Mi se pare că frumusețea și delicatețea ta sunt rupte dintr-un personaj feminin nostalgic din filmele de odinioară și aș vrea să ne împărtășești: ce înseamnă feminitatea pentru tine? Dar frumusețea?

Feminitatea pentru mine e blândețe, e grație, e transparența împartășită fără reținere în intimitate. Însă femininul nu poate respira deplin fără masculin. Sunt o femeie care adoră masculinul. Mă fascinează manierele galante, dar și fermitatea unui gentleman.

Nu sunt acea feministă care cere egalitate și apoi îi detronează pe bărbați. Cred că e mult mai valorizant să fii în brațele unui bărbat puternic decât să apeși ca o stăpână pe grumazul unui învins. Știu că femeile pot da viață doar prin iubire și cu sămânța unui barbat. O creștem și o ducem mai departe în viață cu grijă și grație, dar putem face asta doar împreună, în echilibru. Și e miraculos de frumos că e așa.

Văd frumosul în fiecare zi. Îl caut, pentru că mă hrănește. Îl regăsesc cel mai des în natură, într-un zâmbet și niște lacrimi sincere. Ca să înaintez, am un motor care merge cu emoții. Și merge bine.

JS: Cum spuneam, te urmăresc cu drag pe Instagram și am remarcat pasiunea ta pentru muzică. Îți propun un exercițiu de imaginație: cum arată o zi de-ale tale în piese muzicale?

Ai un simț special. Recunosc, dacă n-aș fi făcut film, mi-aș fi dorit să compun muzică.

Am un playlist „cu de toate”, de la Aura Aurziceanu la Bolero-ul lui Ravel. Ascult muzică clasică, rock, romanțe de toate felurile. Uneori stau cu o cafea la fereastră și mă amuz să-i găsesc fiecărui trecător muzica potrivită. Încă de copil am crescut înconjurată de muzică. Apoi am trăit iubiri care au soundtrack-ul lor. Filmul amintirilor mele nu e unul mut, slavă Domnului.

JS: Suntem la început de mai și mă întreb: dacă mai ar fi un bărbat cum ar fi el și ce gânduri ai avea să îi împărtășești?

Daca este mai, este din zodia gemeni *râde*.

Cu ochii căprui care fură inima oricui. Deși se spune că un gemeni e dual, eu cred că e printre cei mai echilibrați între a oferi și a primi… E bărbatul care nu uită visele ei, dar nici pe ale lui. E acela care a experimentat eșecul, iubirea, pasiunea, pierderea, suferința și nu îi este frică să treacă prin ele din no…

„Poezia fuge, e greu s-o analizezi. Îți spui că n-o cunoști, însă o recunoști. De fiecare dată.”

E atunci cand te mângâie ca soarele de mai și-ți pune primele cireșe in par. Îi poți împărtăși ascunzătorile, sigiliile și tainele tale. Doar lui. Pentru că îl privești și știi că va reveni după fiecare iarnă grea. E acela care a dărâmat cu grație zidurile pe care le-ai construit în jurul tau crezând în iluzia siguranței.

JS: În final, vreau sa-ți mulțumesc pentru răgaz și deschidere și te-aș ruga să ne recomanzi o carte și un film îndrăgite de tine.

Ca film, Mr.Nobody de Jaco Van Dormael. Cât despre cărți, mi-am descoperit de curând un interes pentru fizica cuantică și citesc mai mult despre asta. Dar cred că sunt două cărți pe care le-am citit în anii precedenți care pot să împlinească toate gusturile, stimulând atât psihicul cât și creativitatea: Întâlniri cu oameni remarcabili, de G.I. Gurdjieff și Amintiri, vise, reflecții, de C.G. Jung. După cum vezi, nu recomand nici un roman: îi recomand fiecăruia să și-l scrie singur, e terapeutic. 

C

Be First to Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *