Press "Enter" to skip to content

Spectacolul „Nu mai ține linia ocupată!”: Expresivitate transpusă dramatic într-un semnal de alarmă

Ultimul spectacol de teatru la care am fost este Nu mai ține linia ocupată!, pus în scenă de echipa Teatrului Național Cluj-Napoca. Un spectacol dur, neîndurător și categoric, creionat cu o visceralitate emoționantă. Momentele în care corul, format din patru erinii, demască incompetența și eșecul statului, minimalizarea abuzurilor, lipsa încrederii și a atitudinii când cei care cer ajutorul au cea mai mare nevoie de ea au fost cele care m-au tulburat cel mai profund. E unul dintre acele spectacole la care zâmbetul din momentul aplauzelor a fost înlocuit cu lacrimi.

©Teatrul Național Cluj-Napoca | foto: Nicu Cherciu

Cu premiera la finele anului 2021, piesa de teatru Nu mai ține linia ocupată! ne vorbește despre nedreptățile sociale, despre incompetență și corupție, despre neîncredere și luarea în derâdere a celor care solicită ajutor, despre vastitatea torturilor, despre educația șubredă și precară, despre nevoia de iubire și despre victimele nepăsării. Textul este scris de Alexandra Felseghi pentru care expresia nu mai ține linia ocupată este „expresia brută a nedreptății și a letargiei sistemului în relație cu singurătatea absolută a oamenilor aflați într-o situație critică”.

Nu mai ține linia ocupată este expresia brută a nedreptății și a letargiei sistemului în relație cu singurătatea absolută a oamenilor aflați într-o situație critică”.

Alexandra Felseghi, dramaturgă

Alexandra Felseghi mărturisește că „revoltătorul nu mai ține linia ocupată este doar cireașa de pe tort – un tort ale cărui ingrediente sunt educația precară (sau lipsa ei), mentalitatea patriarhală bazată pe diferențele dintre noi și protejată cu grijă de un tradiționalism criminal și injust, pompat în societate de către politicieni cu viziuni extremiste sau de habotnici, în funcție de propriile beneficii, lipsa de pregătire a serviciilor publice, discreditarea victimelor și achitarea agresorilor.”

©Teatrul Național Cluj-Napoca | foto: Nicu Cherciu

Spectacolul începe plin de forță, creionând destinele unor personaje care încep să se întrepătrundă. Spectatorul asistă la drama unei adolescente abuzate sexual, manipulată prin prisma unei iubiri dăunătoare. În paralel se prezintă drama unor părinți a căror fiică se presupune că a fost ucisă cu o cruzime fără margini, dar și speranța acestora că încă trăiește. Protagonistul prin care cele două povești se întâlnesc este abuzatorul la care se adaugă membri unui clan de interlopi. Prin intermediul inspectorului de poliție se sugerează modul repetitiv în care statul eșuează în a-și proteja cetățenii.

©Teatrul Național Cluj-Napoca | foto: Nicu Cherciu

Corul, un element central al întregului spectacol, o metaforă a eriniilor grecești, zeițele infernului, purtând articole vestimentare de un roșu puternic, prin coregrafie și cuvinte, răspândește sentințe și învinuiri. Ne obligă să privim direct în ochi gravitatea și greutatea celor întâmplate, în egală măsură reprezentând elementul simbolistic al spectacolului prin care metafora se reunește cu verosimilul și realismul nelipsit de atrocități.

„De ce nu ne credeți, de ce n-ascultați?
De ce oameni simpli nu sînt protejați?“
(…)
„Și toată această gîndire bolnavă,
Ce schimbă o simplă femeie-ntr-o sclavă
E cauza multor povești de scandal
Un stat democratic, pe-un fond feudal!“
(…)
„Sunt fata pe care-au făcut-o să tacă.
Sunt fata pe care-au făcut-o escroacă.
Sunt fata pe care-au lăsat-o să ardă.
Sunt fata pe care-au făcut-o să piardă.”

Actrița Diana Buluga, în rol principal, creionează trauma unui copil abandonat și a unei adolescente abuzate. Asistând la spectacol, observăm cum aceasta încearcă să înțeleagă lumea, dar în lipsa unor modele care să o ajute să discearnă binele de rău, confuzia devine tot mai adâncă. Micile semne de bunătate venite din partea abuzatorului sunt amplificate, întrucât într-o situație de captivitate, lipsa perspectivelor este prin definiție imposibilă. 

©Teatrul Național Cluj-Napoca | foto: Nicu Cherciu

Separarea de abuzator devine tot mai grea pentru victimă, întrucât ar pierde singura relație pozitivă formată. Atât ea, cât și ceilalți actori care formează distribuția au avut roluri puternice cărora le-au dat viață cu o măiestrie de excepție. Acest rol i-a adus actriței o nominalizare la Premiile UNITER 2022 la secțiunea cea mai bună actriță în rol principal.

Prin această creație artistică, teatrul și-a atins unul dintre principalele roluri – de a sensibiliza, de a ne face să ne punem întrebări și de a ne tulbura.

Spectacol al cărui subiect are relevanță socială, Nu mai ține linia ocupată! devine vocea celor vulnerabili, a temerilor și a nevoii de iubire. Prin această creație artistică, teatrul și-a atins unul dintre principalele roluri – de a sensibiliza, de a ne face să ne punem întrebări și de a ne tulbura. Le mulțumesc tuturor celor care au contribuit la acest spectacol și mă înclin în fața lor. Iar vouă vă recomand cu sufletul deschis să mergeți să vedeți acest spectacol.

Trailer Nu mai ține linia ocupată
©Teatrul Național Cluj-Napoca

Distribuţia:

Andreea Tomuță: Diana Buluga
Elena Vasiliu: Sânziana Tarța
Maria Berbeceanu: Adriana Băilescu
Monica Tomuță: Elena Ivanca
Reporter: Angelica Nicoară
Cor: Diana Ioana Licu, Angelica Nicoară, Elena Ivanca, Adriana Băilescu
Alexandru Berbeceanu: Ionuț Caras
Flavius Obăcescu: Matei Rotaru
Sere Ghinoiu: Adrian Cucu
Ady Cucui: Cosmin Stănilă
Valy Cucui: Radu Dogaru

Regia: Adina Lazăr
Text: Alexandra Felseghi

Be First to Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Mission News Theme by Compete Themes.