Press "Enter" to skip to content

Dichis Poetic ca o cameră obscură pentru nostalgii

Iuliana îmi spune că uneori n-o recunoaște pe femeia care scrie poeme. „Alteori o (re)cunosc după un gest, un cuvânt, o dregere de voce. O descopăr mereu aceeași și, totuși, alta. O nostalgie cu trup de femeie care și-a găsit refugiul în poezie.” Astăzi am ales să împărtășesc trei dintre poeziile Iulianei Dichis care m-au inspirat cel mai mult în ultima perioadă și care mi-au gâdilat imaginația în cele mai minunate moduri.

#1

Îmi înșel foarte rar poemele cu un bărbat.
Cu tine mi-am înșelat poemele de nenumărate ori
M-am lăsat dusă în deșert de tine, cu trupul, inima, dragostea
Până mi-au devenit buzele arșiță
Sânii doi sori, care adăposteau între ei mâna ta
Până mi-ai legat încheieturile de ale tale
Până mi-am dat seama că trupul inimii mele e desprins din trupul inimii tale
Iar gura mea e ruptă dintr-a ta
Rupe-mă de tine de tot sau lasă-mă să mă contopesc cu tine de tot

#2

Duminică se scriu poeme de dragoste
Zeii își dezleagă iubirea și o prind de gleznele femeilor
Duminica amorțesc dorurile femeilor
Duminica femeile aud vocea bărbatului pe care-l iubesc
Duminica din cele 40 de lumânări aprinse în sufletul femeii
Se mai sting câteva.
Cu timpul, durerea își pierde din intensitate
Însă oricâte duminici ar trece peste ea
Ultima lumânare va rămâne veșnic aprinsă.
Duminica îmi permiteam să te doresc
Duminica îmi reamintea mereu că poți să mori și să învii într-o singură zi.

Te-am recunoscut
Deși nu te mai văzusem niciodată.
Am simțit pe umăr inelele lui Saturn
Pe claviculă am simțit gura lui Jupiter
Iar pe buze am simțit buzele tale.
Te rog nu-mi vorbi despre timp
Eu nu cunosc noțiuni care se pot măsura
Cunosc dragostea, albastrul și poezia.
Mai bine spune-mi cum ți-au plămădit zeii venele pe mâinile tale de bărbat
La unison cu carnea mea de femeie.
Mai bine spune-mi pe nume
Să mă desprind de pământ
Mai bine tradu-mă și fă-mă 𝑎 𝑡𝑎

#3

E luni
Se frâng inimile bărbaților de inimile femeilor.
Tu erai doar unul
Deschideai cerurile, aduceai zorile și zăpada pe pielea femeii
Eu îți lăsam câte-un cuvânt pe tâmplă
Iar de pe buze îți culgeam amiaza.
Mâinile tale îmi atingeau ceafa
Iar eu nu mai cunoașteam alt cuvânt decât numele tău.
Dezleagă-mi iubirea de glezene
Leagă-mă de valuri și de tine
Mai vorbește-mi despre palmele tale
Mai atinge-mă o dată
Fă din carnea mea poezie

Universul poetic al Iulianei poate fi accesat aici.

Be First to Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *