Romanov: Ultimele sclipiri și dezmorțirea finului testament rusesc

Rusia m-a furat de multe ori cu nobilimea sa, cu palatele, cu frumusețea femeilor, cu istoria vulcanică a fiecărei victorii. Însă nu mi-am așezat ochii pe nimic în legătură cu această țară ca pe bijuteriile regale, pe vechea mea obsesie: familia Romanov.

Valul acestei familii nu a încetat să spumege, chiar dacă pare absent de 300 de ani. Nu este! Influența familiei nu a ajuns niciodată la apogeu, comorile neprețuite ale acestei regalități nu vor fi niciodată întrecute. Bijutierii cei mai talentați au creat niște forțe, nu doar niște diademe sau inele. Au fost vizionari, artiști care nu se vor șterge din memoria mea, iar mâinile acelea au dat naștere perfecțiunii: bijuteriile sunt cea mai focoasă semnătură a nației.

Bijutierii cei mai talentați au creat niște forțe, nu doar niște diademe sau inele.

Dintre toate minunățiile de care pot vorbi am să încep la țintă, cu cele mai grandioase semnături, cu cele mai complexe lucrări: Diadema Kokoshnik a Mariei Feódorovna. Este o diademă răpitoare, cu diamante în formă de lacrimă, cu arcuiri de diamante rotund tăiate  înspre margini. Este, de asemenea, o piesă inestimabilă, datorită pietrei-vedetă pe care specialiștii o consideră de neprețuit: diamantul roz pal de 13,55 karate.

Maria Feódorovna, de altfel, avea capul perfect pentru o astfel de superbitate: o femeie cu iz de putere, își afișa diadema ca o pe o extensie a ei- femeile din familia Romanov au fost o sclipire în sine.

Tiara Vladimir: o magnifică învelitură de lacrimi de smarald, lipite în 15 inele reflectante. Bijuteria a intrat în posesia  marei ducese Maria Pavlovna  a Rusiei, comandată  la cererea lui Vladimir Alexandrovici.  Pentru a face o analogie cu femeia, atât ducesa cât și tiara sunt bijuterii. Sunt licăriri ale unei frumuseți unice și inexplicabile, iar eu văd în ochii ducesei aceeași complexitate și exactitate ca în bulgărele acesta de diamante, de bogăție și rafinament.

Pentru a face o analogie cu femeia, atât ducesa cât și tiara sunt bijuterii.

Dar frumusețea nu se oprește aici. Preferata mea ar putea fi și Marea Coroană imperială a Rusiei: în 1762 bijutierul Curții, Jeremiah Posier, pregătește pentru încoronarea împărătesei Ecaterina a II-a ceea ce va urma a fi cea mai scumpă coroană din lume. Cuprinde 5000 de diamante indiene, 75 de perle mari, un spinel roșu care reprezintă baza unei cruciulițe mici – ea este cireașa de pe tortul spectral al bijuteriei.

Toate bijuteriile au în comun ceva evident: aerul venerativ față de aceste persoane emblematice care le poartă. Au fost făcute cu grija multor responsabilități pe umăr, cu o chibzuință și cu un calcul artistic aparte. Podoabele au fost făcute să strălucească, să întregească imaginea luxului și să redea o intimidare, o impunere fermă, dar elegantă, a familiei.

În 1762 bijutierul Curții, Jeremiah Posier, pregătește pentru încoronarea împărătesei Ecaterina a ÎI-a ce va urma a fi cea mai scumpă coroană din lume.

Giuvaierele joacă un rol mai ascuns decât omul – vraja lor ne păstrează în filmul vechilor vremuri, în viața regală exacerbată, care poate fi doar un vis pentru cei mai mulți. Să fii prințesă sau diademă? Ambele se completează una pe alta, într-un univers de perle și licitații, slujitori și rochii de seară.

Raritatea presupune un joc al sensibilității.

Acesta este praful sclipicios din urma dinastiei Romanov, din urma unor evenimente de mult consacrate. Firul de care m-am agățat este o pânză de păianjen, e subțire și fragil. Dar nici nu l-aș vrea altfel. Raritatea presupune un joc al sensibilității. Iar arta este victoria și izbânda sentimentelor, fie ele ale unui om de rând sau ale unei împărătese.