Sau Norma Jeane Baker. Un Los Angeles fierbinte și necruțător ca focul din 1926 până în 1962. Atât de cald, încât urmele celor 36 de ani ai lui Marylin rămân pregnante pe străzi, pe chipurile oamenilor, pe reviste și ecrane. Doar că urmele care îi atestă viața nu mai rămân îngrădite în California. Se naște Norma și moare o Marylin, întoarcând pe dos tot Pământul între acestea două.
O briză fină a oceanului, doar ca din clipă în clipă viața simbolului feminin să fie purtată de viscole mai mari decât imaginația noastră. E ger. Și acum e soare. Uite plaja, dar n-am ajuns acolo încă. Pentru că mai întâi, vom trece pe la orfelinat.
Se naște Norma și moare o Marylin, întprcând pe dos tot Pământul între acestea două.
Faimoasa femeie nu a fost dintotdeauna faimoasă. Mai întâi, a fost o fetiță abuzată și traumatizată într-un orfelinat. Mai întâi a fost fiica unei schizofrenice, editor de film la un studio cinematografic, și a unui agent de vânzări.
Copilăria abruptă și-a spus cuvântul pe tot parcursul vieții, iar unele lucruri n-au putut fi niciodată arătate lumii altfel decât sunt: de o inteligență extraordinară și o frumusețe de neîntrecut, Marylin a fost contradicția perfectă pentru toată lumea.
Datorită aparițiilor ei fermecătoare, cuvintelor rostite și gesturilor sale o lume întreagă i-a căzut la picioare. O lume întreagă ar fi privit-o mai lung, căutând s-o descifreze, dar cum să rezolvi enigma unei femei atât de complexe?
Delirul anilor săi de glorie. 1950. Rochie albă, rochie lungă cu ștrasuri, pantofi, rochie portocalie cu paiete, bucle blonde; blonde pentru că nicio stare nu e mai aproape de soare și nu e mai expresivă decât părul ei palid, răvășit.
Acum poți observa puțin valurile, încep să se vadă, nu? Cum se sparg în nisip în splendoarea luminii aurii și cum cresc treptat, în ritm alert? Știu că poți mirosi furtuna, dar deocamdată, ea este mai departe. Plaja nu suferă nicio tranziție dureroasă, ci mai de grabă i se amputează câteva părți, pentru a continua să radieze. De fapt, asta e ceea ce a făcut Marylin toată viața, nu? A continuat să strălucească.
Știu că poți mirosi furtuna, dar deocamdată, ea este mai departe.
În ciuda cerului care-i prezicea dezastrul, în ciuda oamenilor pierduți și smulși de lângă ea, putem fi siguri de un lucru: ea a făcut totul să pară glamuros – câteodată chiar și o tristețe apăsătoare și infinit mai puternică decât aparențele ce trebuiau întreținute.
Muncitoare necalificată la o fabrică de vopsit piese de avioane. Este descoperită printr-o șansă imensă de-ale universului de către fotograful David Conover, care realizează instantanee pentru fabrici din zonă. Încep cadrele, încep filmările. Cu siguranță nu credeați că acel potențial este doar al unui model, așa-i?
Este și actriță și nu una mediocră, ci o actriță esențială tabloului Hollywoodian de atunci. O spune unicitatea ei răpitoare, pe care nici nu merită să încerc s-o descriu în cuvinte.
Lecții de coafură, machiaj, actorie, dans.
Joacă în Ladies of the Chorus, eşec financiar.
1950. Prima tentativă de sinucidere.
1952. Apariție în Playboy.
Urmează filmările pentru rolul ei din Şapte ani de căsnicie – în scena în care i se ridică rochia, DiMaggio, extrem de gelos din fire, se ceartă cu ea în public. A urmat anunţul divorţului, făcut de artistă, după doar nouă luni de la căstăorie.
DiMaggio, devastat, încearcă să o convingă pe Marylin să se întoarcă la el, fără succes. Pentru că Marylin nu se mai poate întoarce niciodată, nici la o casă, nici la o familie, nici la o viață normală. Ea va trăi în propriile ruine, acaparate de o faimă uriașă, de dezavantajele frumuseții ei, și, în general, de o suferință care o conduce spre vicii.
Pentru că Marylin nu se mai poate întoarce niciodată, nici la o casă, nici la o familie, nici la o viață normală.
Știi că-ți spuneam să nu te îngrijorezi de norul ăla deasupra valurilor? Deschide umbrela.
Idila cu Frank Sinatra şi marea întâlnire a vieţii sale, cea cu preşedintele SUA John F. Kennedy sunt o oprire în traseul ei. Anturajul nociv, oamenii care erau foarte apropiaţi de cercurile mafiei, sunt alt popas al sufletului.
În River of No Return și musical-ul There’s No Business Like Show Business primește niște roluri minore și abandonează Hollywood-ul pentru a studia actoria la The Actors Studio în New York. În tot acest timp, Marylin frecventează cercuri intelectuale, acordă interviuri construite cu complexitate, câștigă argumente cu producătorii, citește, citește enorm: sute de volume îi trec pragul bibliotecii.
Acum, intuim cu toții schimbările de vânt și coordonatele uraganului. Haosul general. Nu aș scoate în evidență eșecul ei, nereușita sau lucrurile neterminate; în schimb ar fi o nerozie să nu admir amprenta globală, fenomenul Marylin, femeia, soția, divorțata, actrița, capodopera: prima casă de producție deschisă de o femeie, Marylin Monroe Productions.
Amprenta lăsată pe stilul vestimentar feminin, de acum și pe veci. Premiul Henrietta de la Globul de Aur: Femeia preferată a filmului mondial în 1953. Conturarea femeii clasice, dar niciodată plictisitoare, frumoasă dar niciodată lipsită de personalitate.
Ar fi o nerozie să nu admir amprenta globală, fenomenul Marylin, femeia, soția, divorțata, actrița, capodopera.
Ultimul val.
Supradoza, nu doar de medicamente, ci și de marile iubiri, de marile dureri, o fac să închidă ochii pentru ultima dată într-o sâmbătă, 4 august 1962. Povestea ei rămâne vie, deoarece moștenirea este mai largă decât o estimăm noi.
Icon-ul unor vremuri tumultoase, Marylin nu este altceva decât o unealtă a frumosului, a artei și a unei realități prea dure. Poate că unele controverse nu dispar niciodată, dar atunci nu încetați să va gândiți la ea. La plajă și la proveniența unei figuri inestimabile. Marea e la fel de albastră, dar lumea nu va mai vedea niciodată o altă ea.
Pentru Norma!
Be First to Comment