Astăzi am ales să-mi beau cafeaua cu câteva dintre poeziile Iulianei Dichis care vine în întâmpinarea universului feminin cu urme de senzualitate și mister pe tălpi, cu imaginația întinsă precum linia orizontului și sufletul mereu deschis spre cer.
#1 Scriu Femeia în poeme O venerez O iubesc Îi dau tot cerul să-l zboare Îi dau tot oceanul să-l înoate Îi dau bărbatul să-l iubească Îi dau viața s-o facă poezie Amin. #2 Inspiră. Expiră. Suflă ușor peste buzele lui Ca și cum ai stinge o lumânare Și ia-o de la capăt Conturează-i buzele după ale tale Mâinile, după forma trupului tău Ochii, după pasiunea privirii tale Brațele fă-le tensionate, cu nerv Maxilarul trece-l sub dominația poemelor tale rostite cu vocea lui de bărbat Dezmiardă, mușcă, rupe carnea Și plămădește din ea lumină. #3 Planetele te visează Iar eu odată cu ele renasc. E haos în univers pentru că m-am îndrăgostit de tine Saturn îndragoăstită de Neptun. Neptun cu capricii și exigențe Saturn e o cală cu petale grele și albe. În aer miroase a tămâie, a dor și ambrozie Primăvara se dezlipește cu greu de cer Și mă apasă tare pe piept. Anotimpurile din mine se scurg în poezie, în pânze și pe clavicule. Nu mai vreau să mă minți blând Fii dur Îmblânzește-mă! #4 Nu mă da străinilor Ascunde-mă Nu mă arăta nimănui Fă-mă anotimp, dor, poem.
*Scrii poezii sau texte în proză de mici dimensiuni? Trimite-ne un mail la redactie@jurnaluldesambata.ro dacă ți-ar plăcea să fie publicate în cadrul rubricii Nostalgii!*
Be First to Comment