Press "Enter" to skip to content

#artadevazut: Năucitoarele povești vizuale ale Georgetei Năpăruș

Haide să o descoperim împreună pe Georgeta Năpăruș! E un îndemn pe cât de simplu, pe atât de complex, de fapt. Hai să-ți spun un secret: ascult muzică cu influențe balcanice și beau cel mai bun ceai despre care poate o să vorbim vreodată și aici, pe JS. Ți-am spus asta pentru că voiam să știi care e contextul din care scriu și către care cumva chiar artista aleasă m-a inspirat. Și da, voiam să te îndrept subtil, pentru câteva minute, către un mood balcanic fără să cădem în păcatul kitsch-ului local. Lucrările Georgetei mă duc în filmul ăsta, al unui balcanism cult, exotic, fascinant și totuși deloc scandalos.

Sursă: Pinterest

Am descoperit-o pe Georgeta Năpăruș total întâmplător! Nu glumesc! Am scris pe Google artiste românce 1900 și ceva– nici nu mai știu- și cred că a fost printre primele care mi-au apărut. Pentru mine e absolut fascinant faptul că pot face asta și la un click distanță să se afle povestea și operele unui om de care n-am auzit și poate n-aș fi auzit niciodată. Și ce e și mai fascinant e că am ocazia să împart descoperirea și cu tine și că după ce ai terminat de citit acest articol vei fi cu 0,01% mai bogat. Ador asta!

Sursă: Pinterest

Am descoperit cu bucurie că s-a născut în Prahova, Comarnic, nu departe de locul în care m-am născut și locuiesc și eu. O fi și asta vreun motiv pentru care mi-a apărut în cale zilele acestea.

Am simțit din prima o atracție ciudată și spun ciudată pentru că am avut mereu senzația că mă atrage minimalismul în artă, dar aici nu e nici vorbă cazul de minimalism.

Sursă: Pinterest

Opera Georgetei mi se pare un dans lent, pe o muzică instrumentală, cu parfum de bețișoare parfumate, narghilea, atingeri de voaluri, mătase, catifea și zornăit lin de accesorii din argint.

Sursă: Pinterest

O să las aici câteva dintre premiile pe care le-a luat în timpul activității ei:

  • Premiul revistei Arta (1968, 1970),
  • Premiul Uniunii Artiștilor Plastici (1966),
  • Premiul Trienalei de la Sofia (1982),
  • Premiul Raffaelo (1985),
  • Premiul special al juriului al U.A.P. (1991)
Sursă: Pinterest

Probabil că ce mă mai fascinează atât de tare la operele ei, în afară de complexitatea asta năucitoare care te ia și te învârte și te amețește atât de tare încât parcă le simți și gustul, e faptul că o simt aproape de ideea de etnologie- iar etnologia e una dintre marile mele iubiri.

„(…)Georgeta Năpăruș a pus în slujba picturii sale o inteligență ironic-iscoditoare, dublată de sensibilitate, umor, poezie și luciditate și, nu in ultimă instanță, de o adâncă probitate. Georgeta Năpăruș mai are într-o măsură rară, pe lângă talent și harul iubirii pământului și oamenilor lui, ea este un duh al locului, se confundă în permanență cu el. . ”— Radu Bogdan – „Cuvânt de încheiere” în Georgeta Năpăruș, 1983 

Sursă: Pinterest

Be First to Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Mission News Theme by Compete Themes.