Press "Enter" to skip to content

Aura Urziceanu: Un amor de femeie

Sufletul meu are un anume nărav: în fiecare toamnă se dedă unui anume climat, unei anume atmosfere, unui anume nume: Aura Urziceanu. Se dedă vocii ei, amorului ei, poeziei din care este plămădită. Îmi las mintea să viseze departe, să-și imagineze seri în doi, cu muzica ei pe fundal, cu dans în pași leneși pe podeaua care geme ușor, cu lumină difuză și-afară o toamnă târzie, frig care usucă buze ca în mod vădit să fie vindecate de cel iubit. Îmi imaginez zile care-ncep înainte ca soarele să răsară cu albumul Dor de viață pe vinil, cu miros de cafea făcută la ibric, tutun, carte veche sau hârtie proaspătă de ziar, cu voci răgușite care dimineața spun mai puțin, să lase inima să simtă mai mult, cu zorii care-și fac loc și se topesc pe ferestre, apoi pe pereții casei inundați în muzica Aurei.

Sunt rug și flacără nestinsă
Și iar renasc ca Feonix iar
Iar inima mereu aprinsă
E-un pumn de stele, lut si jar

Aura Urziceanu s-a născut în anul 1946, la București. Se spune că a început să studieze vioara încă de la vârsta de cinci ani , sub îndrumarea tatălui ei. Debutul și-l semnează cu piesa Vreau să cânt și eu la televizor, în 1959, la Radiodifuziunea Română. Câțiva ani mai târziu, Aura Urziceanu își face debutul internațional pe scena de la Carnegie Hall, New York, cu formația pianistului și șefului de orchestră american, Duke Ellington.

Muzica trăiește în mine și eu trăiesc prin muzică.

Sursă: Formula AS

Într-un interviu, Aura mărturisește că mereu a cântat liber, așa cum a simțit, cu pasiune și iubire. De-a lungul anilor, Aura și-a păstrat finețea, eleganța, farmecul și acel je ne sais quoi care ne face s-o ascultăm și astăzi cu același drag și cu aceeași emoție ca altădată, care ne face să fim nostalgici după timpuri care au apus în viața răgazului, dar care în viața noastră interioară răsar de fiecare dată când acul atinge placa de vinil. 

Chiar dacă astăzi spunem mai des: Siri, play Seară De Jazz cu Aura sau Alexa, play Aura Urziceanu at home; fumatul din capriciu, cumpăratul de tutun doar de dragul mirosului, purtatul de colonie bărbătească din voluptate și trăitul în anotimpuri proprii, care uneori poartă nume de femeie, tot au rămas printre obiceiurile unora dintre noi, mai mult sau mai puțin desueți, mai mult sau mai puțin nostalgici, mai mult sau mai puțin aparținând unei asociații boeme.

Be First to Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Mission News Theme by Compete Themes.