Prima revistă românească #EdițieSpecială

Pentru că e o ediție specială, m-am gândit să prezint puțin istoria unei reviste cu zvâc. Take a look!

Așadar, începem? 🙂

În 1861 apare prima revistă publicată în limba română – Revista Română, care va trăi doar doi ani, inițial. Însă subiectele abordate aveau să rămână mult timp în mințile oamenilor. Iar povestea ei e cu totul și cu totul specială.

Revista a reușit să publice 24 de numere, toate adresându-se unui public citit. Articolele erau bazate pe sociologie, astronomie, filozofie, medicină, istorie, arheologie și tot ce ține de domeniile astea minunate, scopul ei fiind unul enciclopedic, dorindu-și să-și educe cititorii în toate sferele posibile. 

Au fost publicate chiar și poezii, cântece, povești ale poeților și oamenilor importanți din România din acea vreme (cum ar fi Nicolae Racoviță, Alexandru Odobescu).

În 1902, Teohari Antonescu, Ioan Bogdan, M. B. Cantacuzino, M. Dragomirescu și alții, au încercat să readucă la viață revista, publicând doar câteva luni. Printre creațiile tipărite s-au aflat atât poezii scrise de Nicolae Iorga, cât și articole politice. 

Pare-se că-n perioada interbelică (1924-1925) mai apar încă șapte numere pline de informații, cercetări științifice și nu numai. În acestea s-au regăsit poemul lui Ion Barbu intitulat Riga Crypto și Lapona Enigel și scrieri d’ale lui Camil Petrescu sau Mircea Radulescu.

Deși cel De-al Doilea Război Mondial nu oferea viață, ci o fura, revista noastră a renăscut între anii 1941 și 1942, datorită lui Zaharia Stancu și N. Carandino. De data aceasta, redacția se va opri în jurul poeziei, de fapt, a literaturii în sine, căci apar scriitori celebri precum Tudor Arghezi, Ion Pillat și Hortensia Papadat-Bengescu. 

În 1995, revista-și trăiește ultima viată, în trei etape – mai exact, 12 ani de tipăritură (1995-1996, 1996-2005, 2005-2006), fiind editată de Despărțământul ASTRA „Mihail Kogălniceanu”. Articolele erau pentru românii de pretutindeni și-și dorea „cultivarea minții și a inimii românilor, a limbii și literaturii lor” – peste 1550 de articole și 600 de colaboratori.

Mi-ar prinde bine să pun mâna pe una dintre numerele revistei și cine știe, poate cândva… Povestea ei rămâne în sufletul meu și sper că și-n al tău. Ți-ar fi plăcut să fie revista și-n zilele noastre?