Mi-am dorit ca pentru ediția aniversară să avem cu toții parte de o poveste care să ne inspire, așa că am invitat-o pe colega mea, Florina, să stăm de vorbă și să îmi spună mai multe despre încercările pe care le-a traversat de-a lungul timpului. Te invit așadar să o cunoști mai îndeaproape și sper din suflet ca ceea ce vei citi în continuare să îți servească drept sursă de inspirație:
Povestește-mi despre tine, Florina. Cum te-ai prezenta dacă ai avea un singur minut la dispoziție?
Florina: Am un temperament melancolic dar sunt cu picioarele pe pământ. Sunt înzestrată cu o resursă nelimitată de responsabilitate. Nu-mi place să-mi irosesc timpul în companii nepotrivite, nu-mi plac oamenii care încearcă să-mi ordoneze viața și nu-mi plac jumătățile de măsură. Păstrez doar pentru mine lucrurile pe care le prețuiesc mult. Pentru cei care nu mă cunosc îndeajuns pot părea introvertită și greu de înțeles iar pentru cei care au avut răbdare să mă cunoască suficient de bine, sunt genul de persoană care renunță la rezerve, de îndată ce mi se câștigă încrederea, uneori copilăroasă, haioasă și vulnerabilă.
Îmi bucură sufletul ploile de vară, aspectul fragil al florilor și norii aceia pufoși și albi care plutesc uneori pe cer. Sunt fericită precum un copil fericit atunci când îmi cumpăr cărți, asta înseamnă pentru mine opulență. Îmi iubesc cafeaua de zi cu zi și liniștea care se depune pe suflet. Sunt imperfectă. Iubesc să desenez. Iubesc să pictez. Ador copiii.
Crezi că ai inspirat vreodată pe cineva?
Nu mi-am propus niciodată să fiu o sursă de inspirație pentru o altă persoană în afară de fiica mea. Au fost momente și situații în care am aflat că am inspirat, că am lăsat amprente frumoase în viața unor oameni dragi mie. Dacă am reușit să fac asta chiar și în cazul unei singure persoane, mă consider un om suficient de bun și frumos. Încerc să fiu o sursă continuă de inspirație pentru mine însămi și pentru copilul meu, să-mi îmbogățesc sufletul cu lucruri și momente care chiar contează.
„Descurajările servite pe tavă atât de oameni dragi sufletului meu cât și de amici, prieteni, colegi, mi-au fost combustibil pentru reușite.”
Mă preocupă mai puțin dacă reușesc sau nu să-i inspir pe cei din jur pentru că am învățat de-a lungul anilor cât de fină este linia dintre admirație și îndoială, cât de ușor fac oamenii trecerea de la admirație ,,profundă,, la îndoială și judecată, atunci când îți subliniezi limitele. Iar dacă aș putea alege cui anume să fiu sursă de inspirație, i-aș alege pe aceia care îmi cer să le împărtășesc povestea mea sau îmi cer să-i învăț lecțiile pe care eu le-am acumulat în timpul propriei mele călătorii.
Mi-aș dori să-i inspir pe aceia care îmi cer să le vorbesc despre victoriile și eșecurile mele, pe aceia care vor să evite greşelile pe care le-am făcut eu. În fața unor astfel de oameni mi-aș descoperi sufletul fără regrete, pentru că ei mi-au cerut să le fiu sursă de inspirație. Să fii înțeles e o plăcere subestimată.
Care sunt lucrurile care ți-au afectat cel mai mult încrederea de sine și cum ai reușit să le confrunți?
A fost o perioadă în copilăria mea în care adulții din jurul meu, din dorința de a trezi leul și geniul din mine, îmi exemplificau constant cum reușesc alți copii, cât sunt de ambițioși, deștepți și cât de mândri îi fac pe părinți. Acela a fost momentul în care am simțit pentru prima dată ce înseamnă să fii debusolat, să te pierzi pe tine și ceea ce ești tu.
„Nu renunțați să vă reconstruiți, să alegeți, să decideți!”
Din acel moment m-am simțit într-o permanentă competiție cu mine. Așa am aflat ce înseamnă să fii emotiv și să-ți pierzi curajul. Dar pentru că nu am rezonat cu definiția cuvântului eșec, efectul a fost invers. Descurajările servite pe tavă atât de oameni dragi sufletului meu cât și de amici, prieteni, colegi, mi-au fost combustibil pentru reușite. Nu este ușor să rămâi concentrat într-o direcție și să depui efort pentru a-ți atinge obiectivele atunci când ți se șoptește N-o să reușești sau Este greu să reușești, dar acumulezi experiență sau Tu ești prea delicată pentru asta și exemplele pot curge. În situații de genul ăsta te simți ca într-o răscruce care îți oferă doar două cărări: una cu sens unic către eșec și alta tot cu sens unic către obiective, acțiune și dorințe proprii.
Eu am ales această cărare, și înainte de a-mi începe călătoria pe ea am decis că doar eu am dreptul să spun POT sau NU POT. De multe ori încerc să-mi amintesc care a fost momentul cheie când am simțit că am forța interioară necesară să înfrunt orice și pe oricine. Nu mi-l amintesc însă, sunt recunoscătoare Universului că am avut mereu dorința să investesc în mine, să hrănesc această forță, să mă ridic de fiecare dată și să mă așez din nou la linia de START.
Ce sfat i-ai oferi cuiva care se confruntă la rândul său cu descurajări venite din partea celor din jur?
Pentru că știu cât de personală este această experiență, cât de intimă, ce schimbări majore îți aduce în viață, am să îndrăznesc cu timiditate un mic sfat:
Nu renunțați să vă reconstruiți, să alegeți, să decideți!
Ce înseamnă pentru tine noțiunea de bine interior?
Noțiunea de bine interior… Cred că niciodată nu mi-a fost mai clară această noțiune ca acum. Mi-au trebuit ani buni din viață să descopăr că pentru mine binele interior are legătură cu propriul exercițiu zilnic de a spune NU situațiilor și lucrurilor toxice. Din punctul meu de vedere, să fii bine în interior presupune să asiguri un echilibru între ceea ce-ți dorești și poți, presupune să pui bariere spațiului tău personal și să înțelegi sensul vieții.
Să fii bine cu tine înseamnă să ai grijă de tine, să râzi atunci când ai motive, să-ți consumi tristețea nu s-o ascunzi, să simți, să iubești curat, să ceri și să accepți, să închizi uși atunci când intuiția îți șoptește asta, să te minunezi, să nu accepți decât ceea ce îți face bine. A-ți dori să fii bine în interior înseamnă că ești un om matur emoțional și responsabil față de propria ta viață, și nu se poate asocia deloc cu egoismul sau narcisismul. Nu ne putem izola de provocările vieții sau de persoanele cu care nu rezonăm, dar putem alege să nu ne lăsăm contaminați de îndoială, gânduri și reacții nepotrivite. -Florina Bogdan, editor contribuitor la Jurnalul de sâmbătă
*Seria Povești despre (ne)încredere va continua de acum în format scris. Le mulțumim tuturor celor care ne-au ascultat și vă invităm să ascultați în continuare cele două episoade disponibile Spotify în cadrul podcast-ului Inspirații*
Be First to Comment