„Du-te Soare, vino Lună, Sânzienele îmbună, Să le crească floarea floare, Galbenă, mirositoare; Fetele să le adune, Să le prindă în cunune…”
Aș fi regretat dacă ratam prilejul de a scrie despre ia românească.
Recent, în toate comunitățile românești din lume s-a sărbătorit ia, s-a îmbrăcat ia.
Lucrată din pânză de in sau cânepă, din mătase sau borangic, împodobită cu mărgele și broderii fine, cu modele geometrice sau inspirate de natură, în diferite nuanțe cromatice, această minunăție de cămașă a cucerit inclusiv inimile a două dintre reginele noastre: Elisabeta și Maria.
Două mari doamne ale României care au renunțat la toaletele occidentale sofisticate și au purtat cu grație costumele tradiționale, la petreceri sau baluri mascate.
Într-una dintre memorii, Elena Văcărescu descria un tablou despre Regina Elisabeta și costumul ei:
„I-am remarcat în special ia de borangic, pânza aceea fină cu care se împodobesc la sărbători ţărăncile în România, ţesută parcă din funigei şi străbătută de capricioasa geometrie a unor desene, albe şi ele. Cingătoarea de aur avea o cataramă imensă de argint vechi, pe care scânteiau trei pietre din opal lăptos”.
Apoi, Regina Maria, inspirată de predecesoarea ei, avea să transmită fiicelor și aristocrației românești, pasiunea pentru portul tradițional.
Datorită acestor două regine s-a schimbat percepția că straiele sunt purtate doar de țărănime.
Datorită acestor două regine, ia a devenit etalon al frumuseții.
Și pentru că am ocazia să afirm public cât de impresionată am fost și sunt de pozele în care regina, plină de afecțiune și farmec, își asortează perlele cu ia… Ce eleganță regală! Ce valoare istorică a dat folclorului românesc!
Sunt file de istorie care vorbesc despre grație, despre frumusețe, despre respect față de spiritul creativ al românilor. Sunt file care vorbesc despre identitatea noastră și tradiții. Sunt file de istorie regală pentru noi și pentru cei de mâine.
„Atâtea gânduri mi s-au îngrămădit în minte, atâtea gânduri personale asupra lucrurilor, dar nu am timp să le scriu pe toate. Viața mea este ocupată, totuși, va fi poate interesant, într-o zi, pentru mine și pentru alții să mă uit în urmă și să văd ce am simțit aparte în fiecare oră a vieții mele ca regină și ca femeie”(Regina Maria)
Nu pot să nu-l reamintesc și pe Matisse și al său tablou La blouse roumaine. Nu pot să nu-i reamintesc pe Nicolae Grigorescu, Tonitza, Theodor Aman, Gheorghe Tattarescu, artiști care au folosit ia drept simbol al identității naționale.
La fel de important este de menționat și faptul că începând cu anul 2013, comunitatea La blouse roumaine a propus data de 24 iunie ca fiind Ziua Universală a Iei, reușind să unească români de pe 6 continente, 50 de țări și peste 100 de localități din întreaga lume.
O comunitate care a declanșat o adevărată mișcare culturală, readucând în actualitate cămașa românească și portul tradițional.
Este minunat ceea ce fac an de an. Sunt minunate evenimentele tematice și este minunat felul în care ei au asociat ia cu patrimoniul cultural.
Și câte alte lucruri frumoase aș putea să mai scriu despre ia noastră dragă, cotrobăind prin lada de zestre a istoriei.
Copertă: Visul, Henri Matisse
Be First to Comment