Tricoul polo are o istorie mai complexă decât credeai…

Tricoul polo- articol care s-a impus prin aspect și, în special, prin practicabilitate. A făcut față testului timpului cu brio (dovada unei durabilități rare) și, mai mult decât atât, reprezintă punctul de coliziune a energiilor, nevoilor și idealurilor unora dintre cele mai influente popoare. Popularizat în ciuda simplității aparente, istoria genezei reprezintă argumentul suprem.

Inițial, și-a dus existența sub forma unei cămăși clasice (albă, cu mâneci lungi), fiind elementul complementar al echipamentului jucătorilor de polo din Manipur, India, undeva în jurul anului 1859.

Dacă inserăm în același plan subiectul sport și luăm în considerare denumirea, putem deduce cu ușurință că acest tricou a avut primul contact cu sportul polo. Inițial, și-a dus existența sub forma unei cămăși clasice (albă, cu mâneci lungi), fiind elementul complementar al echipamentului jucătorilor de polo din Manipur, India, undeva în jurul anului 1859. Având în vedere că, în loc de a ușura situația sportivilor, aceasta îi încurca din cauza gulerului instabil care se ridica frecvent în timpul meciului, găsirea unei soluții reprezenta o necesitate, iar amânarea acestui fapt nu încăpea în discuție.

Așa a apărut gulerul fix, mulțumită celor doi nasturi care asigurau stabilitate garantat. Primii cu adevărat responsabili pentru răspândirea acestei piese vestimentare, însă, sunt ofițerii armatei britanice, care au adoptat-o și incorporat-o în propria garderobă fără a sta pe gânduri (în acea perioadă India se afla sub dominație britanică, ceea ce explică calea de acces către cultura și obiceiurile respective). 

Următorul pas este făcut de John E. Brooks (membru al afacerii de familie Brooks Brothers- primii distribuitori de îmbrăcăminte din SUA) care, în timpul unui meci de polo din Anglia a observat ingeniozitatea construcției cămășii și la întoarcerea sa către casă (1896) i-a făcut debutul sub denumirea de “the original button-down polo shirt”. Douăzeci și patru de ani mai târziu, Lewis Lacey, jucător de polo și negustor de mărunțișuri, și-a adus propria contribuție în ceea ce privește designul piesei prin faimoasa emblemă a jucătorului de polo surprins călare- un detaliu mic și, totuși, atât de însemnat.

Una dintre cele mai relevante variante ale tricoului polo aparține, desigur, firmei Lacoste. Ce îl face atât de special, totuși? Totul a luat naștere din incomensurabila frustrare a jucătorului de tenis René Lacoste care, sătul de inconveniența provocată de cămașa tradițională- tricotată din urzeală, cu mâneci lungi-extrem de restrictivă, a pus în practică propria-și viziune asupra a ceea ce înseamnă confortul.

Așa a luat naștere noua versiune- cu mâneci scurte, dintr-un material permisiv în privința nevoii pielii de a respira, cu partea din spate mai lungă decât cea din față și, nu în ultimul rând, cu un guler plat, indulgent în ceea ce privește obiceiul ridicării gulerului (acțiune îndeplinită cu scopul protejării față de soare). 

Un al treilea nasture a fost adăugat pentru a nu permite gulerului să se îndoaie pe parcursul meciului, iar alt element de mare relevanță reprezintă emblema cu acel bine-cunoscut crocodil, brodată de Robert George ca semn distinctiv și reprezentativ pentru stilul agresiv de a juca al tenismenului. În urma impactului atât de mare al acestei piese, lui René, la retragerea sa din scena sportului din 1933, i s-a alăturat designerul Andre Gillier, facilitând răspândirea tricourilor considerabil, acestea regăsindu-se în scurt timp în majoritatea garderobelor studenților, devenind piesă de bază și punct de pornire pentru ceea ce avea să devină stilul sport- o nouă categorie vestimentară.

În 1952, pe când firma IZOD cumpăra jumătate din drepturile asupra brandului Lacoste cu intenția de a-l răspândi la nivelul tărâmului făgăduinței (Americii, pe scurt), o nouă versiune este scoasă pe piață- cea a lui Fred Perry, cu simbolul Wimbledonului ca logo.

La jumătatea secolului douăzeci, Ralph Lauren preia atât structura exactă a cămășii, cât și jucătorul de polo ca emblemă, relansând-o, încrezător în farmecul atemporal.

La jumătatea secolului douăzeci, Ralph Lauren preia atât structura exactă a cămășii, cât și jucătorul de polo ca emblemă, relansând-o, încrezător în farmecul atemporal. Piesa urma să coincidă cu conceptul de American Dream și să devină aspectul comun al multiplelor ramuri ale societății. Un exemplu satisfăcător este cazul rapperilor care, prin perioada anilor 1980-1990, achiziționau în masă articolul cu scopul de a și-l însuși, introducându-l culturii hip-hop.

La momentul actual, branduri cunoscute, dar și mai puțin cunoscute continuă să pună la dispoziție diverse variante ale acestui tricou atât de adorat- cu caracter contemporan pe perioadă nedeterminată, mod de exprimare al atâtor culturi și perfecționată gradual, astfel încât cel care o poartă să se simtă într-adevăr un om al lumii.

Sursă copertă: Pinterest