Am hotărât să realizez acest articol pentru a aduce împreună cele mai frumoase picturi alese de membrii echipei noastre în cadrul mini-evenimentului marca JS intitulat Săptămâna Picturii, care s-a desfășurat săptămâna aceasta pe conturile noastre de Instagram și Facebook și care se va încheia mâine. Să celebrăm arta!
Diana Simulescu: După petrecere (Natură statică cu fructe și vin franțuzesc) [1883], Theodor Aman (copertă)
„Pe Aman l-am descoperit în adevăratul sens al cuvântului odată ce am vizitat muzeul din strada C.A. Rosetti, care este ca o gură de aer proaspăt în mijlocul agitației citadine. Picturile sale sunt o poveste a burgheziei bucureștene din secolul XIX, care te fac să îți imaginezi cum ar fi fost să te fi născut în alte vremuri și să îți citești ziarul la umbră într-o zi de mai, în timp ce te bucuri de parfumul căpșunilor proaspete de pe masă. Am ales „După petrecere (Natură statică cu fructe și vin franțuzesc)”, pictată în 1883, pentru că este o combinație superbă de texturi și miresme și pentru că înglobează nu mai puțin de 87 de elemente.”
Florina Bogdan: Secerătorul [1889], Vincent Van Gogh
“Unul dintre prodigioșii care a inspirat generații de artiști care i-au urmat.
Unul dintre pictorii care literalmente era îndrăgostit de natură.
Artistul care a iubit Floarea Soarelui, ca nimeni altul, și a redat-o în nenumărate lucrări încercând să obțină galbenul perfect.
Nimeni nu a așezat pe pânză albastrul cerului și galbenul lanului de grâu așa cum a făcut-o el.
Sunt doar câteva dintre motivele pentru care iubesc arta lui van Gogh.”
Sabina Dan: La Blouse Roumaine [1940], Henri Matisse
„Poate părea un clișeu, dar a fost portița mea către Matisse. Nu sunt multe de povestit. Am făcut etnologie, motiv pentru care am interacționat inevitabil cu tot ce s-a învârtit în timp în jurul cămășii românești. Am tot văzut-o, am tot trecut peste ea până într-un moment în care am făcut cercetare mai detaliată pentru un proiect și atunci am făcut cunoștință cu Matisse, ale cărui desene mă fascinează motiv pentru care “Large Face (Mask)” e tatuată pe mâna mea stângă.”
Maria Poelincă: Cameră de hotel [1931], Edward Hopper
„Cameră de hotel (realizată de Edward Hopper-1931) mă atrage într-o manieră stupefiantă dată fiind perfecțiunea cu ajutorul căreia se reflectă singurătatea- un reper stabil în aproape orice conjunctură, de altfel. O figură delicată, vulnerabilă în fața destinului (aspect dedus din poziția încovoiată a umerilor), o încăpere dezordonată, brutal de monotonă și o bucată de hârtie ce pare a dicta totul- de la contrastele puternice de la nivelul culorilor/intensității luminii, până la emoția violentă ajunsă în sufletul meu, al privitorului, care cunoaște prea bine acel moment când conceptul de timp e demontat, viața și moartea se contopesc, iar inexistența devine posibilă pentru o secundă.”
Be First to Comment