Moda în era victoriană: Un pas către victorie?

Având în vedere că orice mare schimbare își are sursa izvorului acolo unde există o lipsă drastică a ordinii, era victoriană intră în discuție fără niciun dubiu și cum schimbările sunt inevitabile, noutatea ca drog intervine ca factor principal în renașterea tuturor domeniilor, printre care și moda. 

Deși porecla femeii era de „înger al casei” și viața îi oscila între familie și treburile casnice, iar contemporaneitatea îi era în antiteză față de dezvoltarea generală, grandoarea ținutelor compensa acea lipsă a libertății (paradoxal, o și susținea- cu referință la multitudinea de materiale suprapuse ce suprimau libertatea la mișcare).

Vestimentația feminină oglindea bunăstarea soțului, iar odată cu înlocuirea vechilor ierarhii de către societatea burgheză, apariția capitalismului modern, iar mai apoi cu ocazia Renașterii gotice, rochia victoriană este revoluționată: silueta subțiată, linia umărului plasată inferior celei inițiale, conceptul de  atașare alternativă a pliseurilor fustei de corset realizat prin metoda numită „calibrare”.

În jurul anului 1850, prima mașină de cusut este pusă la dispoziția cetățenilor, putând fi închiriată cu săptămâna, iar tiparele din reviste „vesteau” ultimele tendințe. Un alt aspect relevant este reprezentat de autonomia socială în creștere a femeii care, susținută de un sistem al transportului mult mai eficient, a transformat shopping-ul într-un ritual practicat cu sfințenie.

Punctul culminant este reprezentat de anul 1856, când apare prima cușcă din crinolină, concepută în vederea reducerii din greutatea reprezentată de multitudinea straturilor suprapuse.

Totuși, mânecile rămân în jurul aproape aceluiași grad al complexității, având formă de pagodă și două straturi –primul reprezentat de o mânecă deosebită datorită detaliilor din broderie sau dantelă, iar al doilea de o altă mânecă, de data aceasta simplă, din bumbac alb- calitatea emană rafinament indubitabil. Cu timpul, fusta și-a recăpătat din amploare și incomoditate, forma acesteia de clopot crescând în dimensiune gradual, acompaniată fiind de un surplus de falduri, volane și volănașe, despicături etc. Pe lângă motivul tradițional grecesc, stofa ecosez și moda cadrilată, reprezentative Scoției, sunt adoptate în vederea însuflețirii articolelor vestimentare.

Dacă la momentul actual alegerea unei singure ținute poate presupune în cele mai multe cazuri o anumită dificultate (confortul fiind cel mai semnificativ aspect avut în vedere de societate), în acea perioadă, existența a mai multe schimburi de haine era ceva absolut necesar (de luat în considerare diferențele de clasă, statut). Coafura standard consta în cărarea făcută pe mijloc, cu colăcei de împletituri și bucle peste urechi.

Ca accesoriu pentru podoaba capilară: bonetele sac largi ce acopereau chipul persoanei în cauză, mai târziu înlocuite de pălării minuscule. În anul 1868 devenise evidentă demodarea crinolinei, așa că aceasta este reconfigurată, poziționată în spatele coapselor, cu terminație de trenă, în timp ce în față silueta rămâne plată. 

Epoca victoriană a fost o perioadă cheie pentru ceea ce înseamnă dezvoltarea industriei textile- apar primele războaie de țesut mecanice pentru țesături simple, rezultând o gamă complexă de materiale. De asemenea, sericicultura (cultivarea viermilor de mătase) japoneză furniza materia brută, Franța fiind cel mai mare beneficiar și, implicit, producător de mătase și catifea de mătase cu imprimeuri.

Sfârșitul domniei reginei Victoria a coincis și cu primele reușite în lupta cu scopul obținerii dreptului la vot pentru genul feminin, mai exact cu primii pași concreți către emanciparea femeii. În materie de modă, fustele strânse pe coapsă înlocuiseră cu succes nenumăratele falduri poziționate pe orizontală (o mai mare libertate de mișcare), iar mânecile care puneau accent pe umerii cu proporții enorme acaparaseră lumina reflectoarelor.

Nu în ultimul rând, cel căruia i se datorează frumusețea definitoare domeniului modei si merită cu siguranță menționare este Charles Frederich Worth, părintele design-ului vestimentar și cel fără de care conceptul de haute couture ar fi inexistent (sau existent, dar sub o altă denumire, formă).

Bref, era victoriană a fost o perioadă în care, deși diferențele de clasă erau mult mai pregnante față de perioadele ulterioare , iar diversele situații apărute constant nu ezitau să tulbure presupusa liniște, putem spune că evoluția a fost la ea acasă.

Copertă: Wikicommons