Scurt eseu despre arta simplității

Astăzi aleg să vorbesc, sub forma unui scurt eseu, despre simplitate ca punct luminos în viața celor care caută un prisos de bine.

Aleg să vorbesc despre arta simplității cultivată de omul preocupat de renunțarea la artificiu. Despre simplitatea ca stare morală, despre simplitatea în etică. Despre minimalismul care ne-a încurajat să eliminăm lucrurile de prisos.

La prima vedere, când auzim îndemnul la simplitate, am putea crede că este un clișeu, dar lucrurile stau puțin diferit.

Simplitatea te obligă la oarecare perfecțiune în detalii, te provoacă la o permanentă ordine, multă lumină și opere de artă supradimensionate.

Este o artă, literalmente, să fii simplu și complet, să te miști prin viață sincer și definit ca făptură.

Este o artă să înțelegi principiul lui Mies van der Rohe – Less is more, să înțelegi formele geometrice simple ale lui Brâncuși sau stilul simplu și direct de scris al lui Hemingway.

Este o artă, om modern fiind, să accepți provocarea de a fi simplu, nu complex și descentrat.

Este o artă, literalmente, să fii simplu și complet, să te miști prin viață sincer și definit ca făptură.

Și nu este un lucru ușor să aduci simplitatea în viața ta. Să renunți la obiecte inutile, să nu mai risipești, să-ți centrezi atenția pe valori, bun-gust și intensitatea clipei.

În concluzie, pentru că nu mi-am dorit să scriu un eseu de strictă specialitate, ci mai mult unul de mărturisire a unui om care pledează pentru simplitate ca stil de viață, închid articolul cu un fragment din cartea Elogiul Simplității, scrisă de Dominique Loreau:

„Simplitatea e o alegere, o alegere care te maturizează, e o formă elegantă de estetică, e un drum marcat de disciplină și de înțelepciune.”

Dominique Loreau

Copertă: Legendary Furniture Design by Mies van der Rohe; Sursă: https://homesthetics.net