„Când am spus că desenele sunt toate la fel, nu am fost chiar exactă. Unul este diferit. Acesta este cu un bărbat care îmbrățișează o femeie și îi întoarce fața spre privitor cu o expresie de fericire pură…” (Emilie Flöge)
Paragraful pe care aveam să-l descopăr în romanul Sărutul pictat, scris de Elizabeth Hickey, și care mi-a fost sursă de inspirație pentru tema acestui articol. Un roman care te invită la meditație, te poartă în perioada în care artele au înflorit – Belle époque, un roman în care ne este descris modul în care Klimt picta femeile, ce anume evidenția în portrete, un roman prin intermediul căruia o descoperim pe Emilie Flöge, muza lui Klimt, femeia cu ajutorul căreia ne-a oferit cea mai bună interpretare a unei teme care ne va invita mereu la o reflecție profundă, sărutul.
Și cum martie este literalmente luna în care vorbim mai mult decât oricând despre femei, flori, primăvară, viață, iubire, frumusețe, m-am „așezat” în fața acestei picturi stilate și mi-am lăsat spiritul să observe, să simtă, să analizeze, pentru că:
Dacă cineva vrea să afle ceva despre mine ca artist, pot doar să-l sfătuiesc să-mi privească temeinic și atent tablourile și să caute în ele răspunsul la întrebarea: cine sunt și ce vreau. (Gustav Klimt)
Privindu-l cu fascinația caracteristică oricărui iubitor de artă, nu văd nimic decadent în îmbrățișarea celor doi. Expresia chipului ei, sensibilitatea celor doi, expusă tocmai prin felul delicat în care se ating, atașamentul lor evident, conturul galben al pelerinelor care pare că-i izolează de restul lumii, echilibrul dintre feminitate și pasiune pe care Klimt a avut grijă să-l asigure, florile din părul ei, laurii de pe capul lui, nenumăratele ornamente din foițe de aur și argint aplicate și nu în ultimul rând rama aurită, toate au creat o poveste care va vorbi și generațiilor viitoare despre modul în care acest controversat artist a împins limitele prin reinterpretare, dezvăluindu-ne cu o sinceritate uluitoare, admirația și venerația lui pentru sexul feminin.
Sărutul cuplului îngenuncheat pe un covor de flori ne rezumă, în cel mai fascinant mod, arta lui Klimt. Este o alegorie despre iubire, tema veșnic vie a umanității.
Emilie Louise Flöge, muza acestui Sărut pictat, nu a fost nici iubita, nici soția lui Gustav Klimt, istoricii nu au confirmat relația lor de iubire, însă a fost singura Femeie care a știut cum să țină barca în echilibru, cea care l-a inspirat până la sfârșitul vieții și cea care s-a lăsat inspirată de tablourile lui, în creațiile ei vestimentare.
Alegând să aplic sfatul artistului, am privit temeinic, și atent, și asupra câtorva dintre desenele lui… Dincolo de coapse, plete roșii sau negre, coloane vertebrale unduite, fascinaţia acestor lucrări stă în modul poetic în care a redat frumuseţea unor femei care par atât de fragile, enigmatice și dezbrăcate de tabuuri.
Și pentru că acest articol nu se vrea o opinie a unui critic de artă ci o pledoarie pentru a menține viu interesul pentru marii artiști ai trecutului, las deoparte condeiul și vă îndemn, dragile mele, să nu uitați că Femeia a fost, este și va fi, un subiect inepuizabil.
Dacă nu veți reuși să ajungeți la Galeria Belvedere din Viena, puteți admira la Castelul Peleș câteva lucrări semnate de Gustav Klimt, realizate la comanda Regelui Carol I.
P.s. Eu voi continua să visez la o amiază cu Klimt în superba galerie din Viena.
Copertă: https://ro.m.wikipedia.org/The_Kiss_-Gustav_Klimt-_Google_Cultural_Institute.jpg
Be First to Comment