Uneori îmi încep diminețile cu muzică liniștită, cafea și poezie. În articolul de azi mi-am descris una dintre dimineți, ca într-o pagină de jurnal. Am ales un fragment din poezia „Ascultând muzică” de Mircea Ivănescu, un poet pe care în ultima vreme l-am „transformat” într-o voce de-ale mele. Cred că exprimă mai bine atmosfera și emoțiile trăite decât aș putea eu.
„E ca o întoarcere într-un timp părăsit.
Mă așez pe covor, camera se face înaltă,
pe parchet lumina alunecă mată — aș putea
să întind mâna spre ea. (Când eram mic
mă jucam așa, pe covor. Acuma, muzica
de la radioul din colț îmi aduce aminte
de odaia cu mobile vechi unde mă ascundeam
printre picioarele arcuite ale mesei s-ascult
cum cânta la pian. A trecut totul.)
(*Fragment din „Ascultând muzică” de Mircea Ivănescu)
2.
3.
4.
5.
*Fragment extras din Ivănescu, Mircea. Versuri. Ediție îngrijită de Al. Cistelecan. Editura Humanitas, 2014. București.
Be First to Comment